Zilele noastre in Norvegia

Anul acesta ne-am propus să mergem după motto-ul “living la vida loca” asa că am început prin a veni în Norvegia pentru o lună. Nu, nu vedem aurora boreală în fiecare seară 🙂

Suntem aproape de Oslo, undeva la vreo 70 km, într-un oraș care se numește Drammen (înspre sud – est) iar aurora boreală se vede în nord.

Am ales să venim aici pentru că aici sunt prietenii noștri cu care ne vedem destul de rar din cauza distanței. Prietena noastră râde si ne spune că aceasta nu este zona cea mai cool sau lăudată a Norvegiei însă nouă ni se pare foarte tare! Au trecut deja două săptămâni de când suntem aici si am adunat deja câteva excursii, si câteva gânduri despre viața in Norvegia, ca musafir pe termen nițel mai lung.

Este foarte frig? Depinde de zi. Au fost câteva zile în care a bătut vântul si în acele zile am avut niște umbre de gânduri de tipul “oare de ce am ales noi să venim aici iarna? Oare de ce?”. Totuși, din 2 săptămâni aici doar 2 zile au fost așa. In celelalte zile, fără vânt, vremea a fost ciudat de bună deși pe telefon ne apăreau temperaturi cu minus. Ce vreau să spun de fapt? Înainte să ieșim din casă, mă uitam pe telefon, vedeam -7 grade și mă gândeam că o să îngheț de frig. Totuși, când ieșeam afară era foarte bine, ca o zi de primăvară cu zăpadă. E drept că mă îmbrac mai gros decât acasă: izmele moderne (adică pantaloni de alergat pentru vreme rece de la Decathlon) pe sub blugi sau pe sub pantalonii de ski, ghetele pentru zăpadă cu șosete de lâna sau șosete de ski, căciula sau bentiță pe cap.

Este foarte multă zăpadă? Nu. Este zăpadă înghețată cam peste tot, pe stradă si pe trotuare este foarte multă gheață (a fost ciudat pentru noi la început să nu fie curățată) însă nu este zăpada aceea multă, pufoasă, de poveste la care am sperat noi. Acum, în timp ce scriu, văd că e o ninsoare deasă cu fulgi mărunți. Prietenii noștri ne spun că încălzirea globală își face simțită prezența si aici. Ce ne bucură totuși este că avem parte de zăpadă atât de multe zile la rând, experiență pe care nu am mai trait-o de mulți ani.

Este o țară foarte scumpă? O, da. Ne străduim să nu mai transformăm în lei tot ce plătim, nu prea ne iese. Gătim mult în apartamentul închiriat, mâncăm foarte rar în oraș asa că am descoperit că unele alimente au prețuri similare cu cele pe care le cumpărăm noi în țară (cum ar fi untul sau fructele), altele au preț aproape dublu iar unele au preț dincolo de dublu (cum e carnea). Am mâncat la restaurant de două ori până acum: la Max (un fel de Mc dar de origine suedeză, carne foarte bună) am plătit cam 120 RON pentru o porție de adult, o cafea și un shake pentru copii și la restaurantul Egon, în Oslo, unde am plătit cam 150 RON pentru o supă cremă de pește (foarte foarte gustoasă) și ceva ce se numește sweet-and-sour bowl (porție destul de mare, conținea orez, pui dulce acrișor care îmi amintea de preparatul clasic din meniurile chinezești, avocado si un sos din mango și ceapă verde).

Muzeele costă mai mult decât la noi însă plătim cu inima împăcată biletele pentru că sunt foarte bine organizate, kid-friendly. Muzeele pe care le-am vizitat până acum au avut zone dedicate copiilor, fiind realizate astfel încât noi nu am stat cu stres că este posibil ca unul dintre copii să strice ceva sau să se accidenteze. Am plătit cam 50-70 RON Per adult la fiecare muzeu în parte, copiii au intrare gratuită, fiind amândoi sub 5 ani.

(câte ceva din) Ce ne-a surprins până acum?

Infrastructura. Lipsa claxoanelor. Poduri multe, lungi. Autostradă. Tunel după tunel. Am condus ieri printr-un tunel de aproape 4 km, am avut emoții foarte mari, erau si camioane, am avut o senzație stranie de claustrofobie, am făcut exerciții de respirației în timp ce conduceam si speram ca după următoarea curbă să văd lumina zilei. In cele aproape 3 săptămâni de când suntem aici am văzut o singură groapă în asfalt (pe care am si luat-o pentru că …de ce nu?).

Aaa, să nu uit de drumurile care au iluminat public. Asta m-a surprins de când am fost prima dată aici. Am văzut că pe unele porțiuni de drum există iluminat doar pe un singur sens, pe altele există pe ambele sensuri si am văzut si portiuni de drum fără iluminat.

După cum am scris de curând, am multe temeri atunci când conduc, le am si aici. Am observat că eu tind să mă grăbesc, să fiu repezită însă nu pare să fie cazul. Am văzut ca limitele de viteză sunt respectate, lumea nu claxonează. Am oprit mașina in sens giratoriu, nu a claxonat nimeni. Am luat ieri primul claxon, pe autostradă, mergeam pe banda a doua (yes, I know), eram mult prea stresată că sunt pe autostradă, nu mă așteptam la asta, mergeam doar dintr-o comună în alta. Ce să zic, șoferul din mine a ieșit muuult din zona sa confort în ultimele trei săptămâni.

Bibliotecile comunale / locale. Știu ca cel mai probabil nu sunt pe lista clasică a turiștilor însă eu le-am pus pe listă. In zilele în care Alex lucrează si afară bate vântul (sau Mara nu mai are chef să iasă la zăpadă si ne spune că îi place mai mult în Turcia), caut pe Google Maps o altă comună care este la o distanță de 15-20 minute de noi si mergem la bibliotecă exact asa cum am merge la muzeu. Am vizitat trei biblioteci locale până acum – din Drammen, Lier si Mjolden – si toate ne-au surprins pentru că au un spațiu foarte generos dedicat copiilor, amenajat cu mese, scaune, puzzle-uri, lego, creioane, cretă, tablă, diferite forme din lemn în care copiii pot sta să citească, foarte multe cărți pentru categoria 0 – 2 ani. Si foarte multă libertate. Am intrat in bibliotecă fără să ne întrebe nimeni nimic, am avut voie să umblăm la toate cele de acolo. Eu mă preocupam să strâng după Ștef imediat ce lăsa o carte pe jos însă m-am relaxat când am văzut că bibliotecara ne zâmbea linistită. Am văzut că sunt diferite între ele bibliotecile, în Drammen plătim parcare, la Mjolden au parcarea gratuită, în Lier încă sunt în dubii că am procedat corect că nu am plătit parcare (din ce am înțeles din semnul expus, puteam parca gratis). În Drammen jucăriile erau strânse din cauza pandemiei, în celelalte două erau oferite copiilor.

Că nu e mai nimic tradus în engleză. Aproape totul este doar în norvegiană: indicatoare, anunțurile de la parcări (ceea ce mi-a adus ieri o amendă de 330 RON), anunțurile din mijloacele de transport, în magazine, la bazinul de înot (ceea ce m-a făcut să intru în garderoba bărbaților). Prietena noastră ne-a explicat că acest oras nu este considerat de interes pentru turiștii internaționali asa că nu există motiv pentru care ar munci cineva să traducă în engleză. E drept că în Oslo nu am avut atât de des această situație.

Timpul meu la tabletă a expirat. Stef e gata cu somnul de prânz.

(Mi-am dat seama că am început să scriu acest post acum o săptămână si l-am terminat abia azi. De aici diferențele care apar pe alocuri, unde am menționat că suntem de 2 săptămâni, respectiv trei săptămâni aici)