Cu copiii la muzee în Iași

Timpul parcă trece mai frumos și mai repede când ieșim din casă. Și, de cele mai multe ori, și cu mai mult calm. Vorbesc despre zilele alea multe în care stăm cu copiii acasă și mai simțim nevoia să mai schimbăm peisajul, jucăriile, activitățile. Iar părinții mai simt nevoia unei pauze de la multele întrebări pe care le adresează copilul de 4 ani.

În ultimele săptămâni am testat mersul la muzeu cu Mara (4 ani). A mers și Ștef cu noi (1 an) însă nu aș spune că a fost interesat. El a stat în sistemul de purtare sau a făcut pași încercând să pună mâna pe toate cele, ca apoi să le bage în gură.

Am vizitat întâi Palatul Culturii. Recunosc că mergeam prin Palatul Culturii și mă gândeam la cât de frumos a fost la Viena. Mara a fost încântată de scări, de balustrade și de Sala Voievozilor pentru că au dus-o direct în peisajul cu Ana și Elsa. Asta ne și spunea: acesta este castelul Elsei. Așadar, a cântat, a dansat, s-a plimbat de colo-colo iar pentru noi, ca părinți, a fost foarte bine! În Sala Henri Coandă a fost încântată de scenă, s-a urcat să cânte și să danseze și am convins-o cu greu să ieșim. Am mai vizitat și două săli cu expoziții de pictură unde eu credeam că va fi plictisitor pentru Mara însă a jucat cu tata un joc care a fost antrenant pentru ea: ce vezi în tablou? Așa a fost nerăbdătoare să treacă de la un tablou la altul. Bineînțeles că și-a dorit să pună mâna pe tablouri, și bineînțeles că a reușit să facă asta la un moment dat (un moment de neatenție al nostru) iar nouă ne-a stat inima în acel moment pentru că ne-a fost teamă că va strica ceva. Nu am putut vizita Turnul cu ceas pentru că nu este permis accesul copiilor sub 6 ani. Ca timp petrecut în muzeu, cred că am stat cam o oră.

Câteva săptămâni mai târziu am fost la Casa Muzeelor. Am ales să vizităm Muzeul Copilăriei în comunism pentru că acesta părea să fie singurul potrivit pentru vârsta Marei. Într-o sală, la etaj, am văzut diferite jucării vechi (i le-am prezentat Marei ca fiind jucăriile bunicilor), un telefon vechi cu rotiță, un televizor de care sigur ați mai prins și unii dintre voi, bibelouri. În altă sală era reprodusă o sală de clasă, cam cum îmi aminteam că era și clasa în care am învățat în școala primară, cu catalog, bănci, table, abecedare, numărătoare, arătător, hărți. A fost chiar o reproducere foarte bună, m-au trecut niște fiori când am intrat. Aa, erau și manechine în uniforme de alea clasice, cu șorț albastru, de care am purtat și eu. Am avut mari emoții când Mara a întrebat ce este arătătorul pentru că nu știam ce explicație va alege doamna care ne însoțea să îi ofere. I-a spus că e un instrument cu care doamna învățătoare arată la tablă ca să îi ajute pe copii să înțeleagă. M-am bucurat că a omis și partea cu ”mai era folosit la instrument de pedeapsă și corecție”. Am petrecut cam 45 de minute în muzeu, am plătit 9 RON biletul.

O să mai caut informații despre ce muzee mai putem vizita în Iași pentru că mi se pare un exercițiu bun de răbdare și respectare a regulilor specifice muzeelor (nu atingem exponatele, păstrăm liniștea). Îmi este greu însă să îmi scot din cap niște gânduri care ar putea fi ușor interpretate ca fiind critici la adresa muzeelor din Iași.

Eu nu am vizitat prea multe muzee în viața mea însă știu sigur că pentru copii, ca să fie interesant și atractiv, e necesar să fie interactiv. Sau poate sunt eu prea legată de amintirile timpului foarte frumos petrecut în muzeele din Viena, muzee în care a fost atât de multă joacă îmbinată atât de frumos cu exponatele. Cele două muzee vizitate până acum în Iași au fost destul de statice. Poate că ar fi interesant pentru copii să se joace cu un telefon vechi, să pună mână și să învârtă rotița aceea sau să probeze o uniformă de aia veche ca apoi să facă o poză pe care să o primească la finalul vizitei.

CategoriesCalator

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4

mins
read

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.