Cand se pune praful pe chitara
Acum vreun an ne-am zis că vrem să învățăm să cântăm la chitară. Nu oricum ci singuri, acasă, cu tutoriale. Acum vreo câteva luni în casa noastră a poposit o chitară. Săptămâna trecută am observat că e praf pe chitară. Nici eu și nici el nu ne-am ținut cuvântul dat față de chitară: că o vom folosi și că vom fi autodidacți.
Când am achiziționat chitara am căutat și adunat câteva surse care ne pot ajuta să învățăm să cântăm (sau să facem un zgomot organizat). Duminica trecută am prins curaj și am trecut la acțiune. Justinguitar.com este deocamdată sursa mea principală pentru lecțiile din sufragerie însă aș vrea să îmi spuneți ce surse folosiți/ați folosit voi. Știu că unii dintre voi cântă foarte frumos la chitară și mai știu că unii dintre acești unii au învățat singuri.
E o provocare să învăț să cânt singură acasă din mai multe motive însă principalul motiv este legat de managementul timpului: ca și în sport, e nevoie să fii autodidact, perseverent, serios în ceea ce privește programul. Cu alte cuvinte, degeaba învăț eu azi cum să formez D, A și E dacă în următoarele două săptămâni iar se va pune praful pe chitară. Orice abatere de la programul stabilit pentru fiecare lecție va fi împotriva mea. Și cu atâtea episoade de Friends care așteaptă să fie revăzute poate fi destul de greu să mă țin de un program după ce plec de la birou.
Spuneți și voi dacă nu e așa, dacă nu vi se întâmplă să vă propuneți un obiectiv personal și nici să nu vă dați seama că ați intrat pe o pantă care, inevitabil, nu conduce la îndeplinirea obiectivului ci la părăsirea întregului traseu care avea să ducă spre îndeplinire.
Și dacă mai puteți să îmi spuneți și cum să mă țin de treabă deși mă dor degetele sunteți chiar simpatici!
Să ne auzim cântând cu voioșie!
Când voi fi mare voi învăța să cânt toate piesele care acum îmi plac atât de mult încât le ascult pe repeat [spre nefericire unor colegi de birou:)]
Leave a Reply
mins
read
E diicil la început. E și normal să ie dificil, altfel toată lumea ar ști să cânte. Când m-am apucat de chitară cum vreo 2 ani tot așa era, entuziasmat ș.a. Apoi o luam și țineam vreo 2-3 acorduri după care o aruncam cât-colo. Pentru că sunt un om care nu are răbdare. Dar chiar și așa, fără răbdare, am învățat cât de cât să „cânt” la ea. Suicient cât să mențin atmosfera în jurul focului de tabără sau să dau etele pe spate. 😀 Dar cum tu ai răbdare, îți va lua mai puțin timp. Dar ți-l va lua anywayz!
La început foloseam ăsta: http://www.tabulaturi.ro/ (are și lecții și o bază de date cu tabulaturi, de la cele mai simple , până la cele mai dificile. Unul foarte bun străin este ăsta: http://www.ultimate-guitar.com/. Și apoi, unul descoperit recent, cu tutoriale video, dar unde trebuie să ai cât-de-cât un background este ăsta: https://www.facebook.com/pages/MLR-Guitar/109427752413406.
Cel mai bine înveți exersând pe lângă cineva care deja știe. Și cu durerea de la degete, nu ai ce face decât să înduri! 😀 Gândește-te la cât de frumos o să știi să cânți și îndură. Dar nu-ți face griji: dacă te ții serios de treabă, cu timpul vor „muri” nervii din vârful degetelor, și nu vei mai simți nimic! 😀
Spor!
Daniel, ce parere ai avea de urmatoarea chestie: daca facem un club al chitaristilor wanna be ai vrea sa fii tu chitaristul profesor? 🙂
Când ziceam de „chitarist serios” nu mă refeream la mine, pentru că nu mă consider chitarist! 😀 Mai mult cochetez cu chitara. Voi aveți nevoie de unul ca Vaman. La naiba, NOI avem nevoie de unul ca Vaman! :)) Dar dacă vă e util ajutorul meu, cu cea mai mare plăcere! 😀
Daniel, eu cred ca esti foarte potrivit si vom invata impreuna. Doar rabdare sa ai cu noi 😀 Multumim pentru sfaturile si sursele din comentariul anterior si…ramai pe aproape pentru ca acest club al chitaristilor wanna be va deveni realitate!
Imi pare rau, la instrumente cu coarde cu ma pricep. Nu vrei lectii de clape sau instrumente de suflat? La astea ma pricep! 😀
Nu zic hop, este foarte posibil sa ajung si acolo 😀
A! sa nu uit..important. Chitara necesita acordarea corzilor. Daca nu ai diapazon sau alta referinta, dupa ureche. Iar daca nu ai “ureche”…atunci, sorry, totul e in zadar!
Tind sa cred ca urechea mea nu ajuta prea mult…
Daca timpul dedicat serialelor ar fi cel acordat studiului atunci chiar ai avea o sansa;))
LIKE! LIKE! Am auzit si eu ca se uita prea mult la teveu in ultima vreme ! 😀
Stii bine ca nu am TV 🙂 Insa am internet (din pacate uneori).
Asa este, Andrei! :)) Noroc ca nu stiu sa descarc chestii de pe Torrent si ma uit la seriale doar cand prind pe cineva sa imi descarce si mie episoadele. Totusi este si acela timp irosit (sau am putea sa il numim timp dedicat pentru brain candy :D?). Ma voi stradui sa alung acest viciu din viata mea!