Cu placere si nu prea
Sunt foarte curioasă să aflu părerea voastră cu privire la acest subiect: când spunem “Cu plăcere!”?
În general, eu spun “Cu plăcere!” în momentul în care ceea ce am făcut pentru cineva are întradevăr o valoare, e o favoare în adevăratul sens al cuvântului. Când colega de apartament îmi cere o lingură e clar că la mulțumesc-ul său nu voi adăuga magicul “Cu plăcere”. Mi se pare dovadă de politețe să spui “Mulțumesc” la orice gest frumos face cineva pentru tine: te ajută să cari ceva, îți deschide ușa, îți dă o jumătate de foaie A4, te salvează dintr-o situație. Însă mi se pare că acest “Cu plăcere” spus la orice “Mulțumesc” nu dovedește mereu dovadă de politețe ci chiar de reproș.
Spre exemplu, o prietenă foarte bună/colegă de apartament mă sună și îmi spune:
– Când vii acasă îmi cumperi și mie o pâine, te rog?
– Sigur că da.
– Mulțumesc!
– Nu ai pentru ce!
Așa aș răspunde eu: “Nu ai pentru ce!”. Acest răspuns mi se pare mai potrivit pentru că eu oricum trec pe lângă magazin când merg acasă și nu e cine știe ce efort din partea mea să mă opresc 2 minute.
Exemplul oferit mai sus este unul banal. Mi se întâmplă des să am nevoie de mici ajutoare de la diverse persoane și să mi se răspundă “Cu plăcere!”, poate chiar și pe un ton foarte serios. Unde mai pui că uneori dau sms cu rugămintea și mi se răspunde, tot prin sms, “Cu plăcere!” – acest semn de exclamare clar mă face să mă gândesc dacă a fost un deranj așa mare pentru persoana la care am apelat sau dacă chiar i-a făcut plăcere să mă ajute.
Mi se pare semn de prietenie sau bunăvoință să alegem să răspundem cu “Pentru puțin!”, “Nu ai pentru ce!” sau “A fost plăcerea mea!” în situațiile care chiar ne putem lipsi de clasicul și interpretabilul”Cu plăcere!”.
Leave a Reply
mins
read
Eu rar pot sa spun “Cu placere”. E fix chestia asta…nu am facut mare lucru ca sa trebuiasca sa spun altceva in afara de “Nu ai pentru ce”. Frumos! 😀
Mă bucur mult! 🙂
Subscriu! Si eu spun “n-ai pentru ce”, cand omul nu are pentru ce’ si de multe ori cand cineva face cate un gest mic, ii multumesc si spune “cu placere” ma gandesc “hai serios, linisteste-te ca nu mi-ai salvat viata”.
dar e posibil pentru emitent sa nu fie chiar asa 🙂
Anca, cred ca e vorba de cum percepe fiecare efortul depus pentru cel de langa el. Si, dupa cum bine ai spus, pentru unii efortul poate fi foarte mare…
Eu spun “Cu placere” ca o politete, din reflex. Cred ca “nai pentru ce”/”pentru putin” si “cu placere” au aceeasi “greutate” din punctul meu de vedere. Na….asa ma invatat mama.
Razvan, probabil depinde si de tonul pe care spui aceste cuvinte. Daca tu esti amabil in ambele situatii atunci greutatea data de “Cu placere!” este aceeasi greutatea data de “N-ai pentru ce!”
Hello, Anca!
De fapt, formulele de tipul ăsta nu trebuie analizate literal. Ele reprezintă artificii ale actului comunicării. E vorba de un gest social-reflex care închide paranteza deschisă prin “mulţumesc” şi e, de cele mai multe ori, un automatism însuşit în cei şapte ani de-acasă.
Cu plăcere / nu ai pentru ce / pentru puţin / pentru nimic sînt formule cu o valoare informaţională care tinde spre 0, dar au o mare valoare relaţională. Folosirea lor e o chestiune de preferinţă individuală, dar ele sînt perfect echivalente în actul comunicării.
De altfel, “cu plăcere” ăsta nu e deloc acelaşi cu “mi-a făcut plăcere să te revăd”.
Tot aşa, întîlnind un prieten pe stradă şi întîmpinîndu-l “cu bună, ce mai faci?” nu te aştepţi în mod real ca el să îţi povestească jumătate din viaţa lui. Un “bine, mulţumesc (de întrebare), dar tu?” rezolvă situaţia şi deschide drumul unei discuţii reale.
În concluzie, dacă îţi mai răspunde cineva cu infama formulă, gîndeşte-te că personajul nu încearcă decît să fie politicos şi să-ţi intre în graţii. 😀
Ge, e si acesta un punct de vedere foarte bun 🙂