Alintaturi de sambata marca Icar Tours

Vara aceasta se anunța a fi una extrem de plictisitoare pentru subsemnata. Nu e deloc așa! Mi-am luat măsuri de siguranța contra-plictiselii văratice și am ajuns să fiu vizitator la mine acasă. Nu e urmă de regret pe tastele mele în timp ce scriu asta ci e doar mirarea adevărului din vorba aceea: “socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”. Pentru mine programul arăta că voi simți pe pielea mea doar soare vasluian în această vară și am ajuns să mă plimb nițel prin țară. 

M-am plimbat și datorită surprizelor frumoase oferite de Icar Tours. Acum vreo două săptămâni am participat la un blog trip într-o zonă superbă. Am revenit în această zonă mai devreme decât aș fi visat! Adică sâmbătă, ziua în care Icar Tours a ales să alinte 26 de femei (fabuloase!) din Iași. Așadar, după două săptămâni în care bun prieten prin gările Iași, București, Sibiu și Vaslui mi-a fost trolerul, nu m-am potolit și eu ca tot omul să stau acasă și am purces într-o excursie pe meleaguri sucevene și botoșănene. Nu am regretat o secundă! Surprizele și-au făcut apariția din primul moment! Andreea și Andreia s-au jucat cu borcănelul cu energie pozitivă și ne-au pregătit cafea marca Teo’s și citate motivaționale (culmea, cel care mi-a picat mi se potrivește al naibii de bine! Stă lipit pe dulapul meu acum!). Zaza, Cristina și Corina ne-au colorat zâmbetele  cu creații proprii! 

Mănânc înghețată de la Betty Ice de multă vreme însă niciodată nu m-am întrebat cum se face, câți oameni lucrează la ceea ce eu savurez și mănânc în 10 minute. Sâmbătă am aflat și, după cum spunea și Oana, nu mi se mai pare scumpă înghețata. La fabrica de înghețată se lucrează după vreme. Pe cât de amuzant sună pe atât de adevărat este: dacă e cald afară atunci noi cumpărăm înghețată însă dacă vremea se schimbă și noi ne reorientăm către clătite atunci lucrul se oprește chiar dacă e vorba de luna iulie. Am vizitat fabrica și, bineînțeles, am degustat înghețata. Am gustat unele de la altele, ne-am amuzat și am făcut în ciudă celor rămași acasă. 

Next stop: Moșia Cai de Vis. Am servit o masă copioasă și sănătoasă, am ascultat-o pe Alexandra Andrei și m-am mai bucurat de o tură alături de Șeik, calul care ne-a suportat cu răbdare stângăciile noastre de călăreți cam fricoși. 

Închei cu o piesă care descrie inițiativa Andreei Marc! Mulțumiri! 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *