TOT Challenge – Delia Talos day
Ziua doi de training a început prin a-mi aduce un soi de uimire: trainerul, Delia Taloş, a venit cu un troler. Ma gândeam că la finalul zilei trebuie să fugă repejor la gară/autogară/aeroport. Ei bine, acela era de fapt bagajul trainerului (şi la propriu şi la figurat). A venit pregătită cu tot ce trebuia: materiale, videoproiector, boxe (da, chiar a adus boxe). Acesta a fost primul “wow” al zilei.
Delia este partener în cadrul grupului Trend Consult, cu o experienţă de peste 10 ani în training. Tema zilei a fost “Cum mă pregătesc pentru un training” şi bucuria mea mare a fost reprezentată de materialele şi informaţiile teoretice prezentate de Delia. Multe informaţii ţineau mai mult de partea psihologică şi pentru mine au fost noutăţi. Trebuie să laud şi stilul de organizare al Deliei – materialele care ni le-a oferit au fost foarte bine realizate (ca design) şi structurate.
Primul punct de pe agenda zilei a vizat funcţionarea şi formarea grupului de training. Mi-am notat cele patru etape menţionate de Delia:
- interese comune
- încredere şi coeziune
- motivaţia pentru învăţare
- principiile de cooperare: ale feedback-ului, comunicării în grup şi non-competiţiei.
Mai exact, la începutul trainingului trebuie să vedem care sunt aşteptările clientului care te contractează să îi livrezi trainingul, aşteptările participanţilor (angajaţii companiei) şi crearea unui front comun pentru trainer-companie-participanţi. Activităţile de la începutul trainingului au o importanţă uriaşă pentru că au rolul de a-l face pe trainer să câştige încrederea grupului, de a face grupul să aibă încredere în importanţa trainingului şi, totodată, de a crea o coeziune a grupului şi de a face membrii să se simtă ca un grup care are acelaşi scop.
Motivaţia pentru învăţare mi-a adus două noţiuni noi: diagonala schimbării şi diagonala rezistenţei. Acestea sunt un fel de analiză SWOT a temei trainingului. Spre exemplu, dacă livrăm un training pe tema lucrului în echipă vom discuta cu participanţii aspectele care vor face analiza problemelor actuale determinate de lucrul în echipă, avantajele oferite dacă se lucrează bine în echipă. Astfel, deşi participanţii poate au fost trimişi forţat la trainingul livrat de noi, îi ajutăm să identifice acele motive pentru care timpul petrecut la training poate fi valorificat.
Trainingul are rolul de a îi ajuta pe participanţi şi nicidecum de a-i face să plece acasă supăraţi, certaţi sau frustraţi şi tocmai de aceea e important să ţinem cont de regulile de grup, de modul în care se oferă şi se primeşte feedback, de felul în care se efectuează comunicarea în grup. Important referitor la feedback: când dăm feedback trebuie să punem accent pe comportament şi nu pe atitudine.
Metodele de învăţare au fost, de asemenea, aduse în discuţie: studiul de caz, demonstraţia, povestea, metafora, analogia, jocul, simulările, jurnalul/ideile cheie.
Delia ne-a provocat şi, îmbinând armonios teoria cu practica, ne-a pus să exersăm cele discutate. Astfel că am susţinut o mică sesiune de training utilizând o metodă. Eu am ales jocul de rol – preferatul meu.
Mi-a plăcut mult tema de training a unui coleg – scopurile în viaţa noastră. Setin ne-a spus în felul următor: vă rog să scrieţi pe foaie un scop pe care vi-l propuneţi pentru viitorul vostru apropiat. Eu am scris: “Îmi propun ca în următorul an să învăţ să joc tenis de câmp”. Setin continuă: scrieţi de ce vă propuneţi acest scop. Am răspuns: pentru că e un sport care îmi place, mă va ajuta să fac mişcare. Ce întrebare credeţi că ne-a adresat Setin în continuare? Exact! De ce? Şi uite aşa un de ce pentru un de ce ne ajută să ne dăm seama care este motivaţia noastră pentru a face un lucru, dacă este un lucru util pentru noi, dacă îl facem pentru că ne este de folos cu adevărat. Concluziile sunt multe şi utile, iar jocul poate fi utilizat în diverse traininguri, indiferent de temă, dacă debriefingul este realizat conform contextului.
Un alt exerciţiu care m-a amuzat şi cu siguranţă îmi va fi util în trainingurile pe care urmează să le ţin e următorul: notează pe bileţele cuvinte (poate chiar cuvinte ceva mai lungi şi complicate). Adresează-te grupului şi spune-le că ai nevoie de câţiva voluntari – spre exemplu, Cristina a ales 5 voluntari. Curajoşii grupului au avut de făcut următorul lucru: să citească ţinând un pix între dinţu cuvântul care era notat pe bileţel. Exact, ca la exerciţiile de dicţie. Bineînţeles că ne-am amuzat grozav! Jocul îi scoate pe participanţi din zona de confort şi, totodată, îi amuză. Cristina a utilizat acest joc ca parte a unui training de public speaking dedicat celor care au teama de a vorbi în public.
Ziua doi a TOT Challenge s-a finalizat în paşi de dans la propriu! A fost minunat! Am învăţat să dansăm tango şi salsa alături de două perechi superbe. Însă nu am învăţat oricum ci făcând analogii cu trainingul. Ne-am amuzat, am dansat şi am învăţat training prin dans! Instructorii de la Salsa Factory au fost geniali, ne-au făcut să râdem şi să mişcăm în câteva minute cum nu credeam că pot eu vreodată să mă învârt fără să mă dezechilibrez prea tare! Priviţi. Ce legături sunt între training şi dans?
http://youtu.be/_A6Wzg_nWdw
Leave a Reply
mins
read
Pingback:De ce am raspuns provocarii TOT Challenge anul trecut. De ce sa raspunzi tu anul acesta. | Anca Gîlcă - Un Român Optimist