TOT Challenge – Mihai Curelea day

Săptămâna aceasta vă salut din Bucureşti, de la TOT Challenge. În cuvinte puţine, această săptămână va fi un soi de cursă a trainingurilor susţinute de nume mari ale trainingului din România pentru studenţii care se gândesc că vor o carieră în domeniu. Deşi livrez traininguri de 4 ani am ales să mă înscriu la TOT Challenge pentru renumele trainerilor din această săptămână şi pentru a vedea ce înseamnă trainingul în corporaţii. 

Azi am decis să mă străduiesc ca în fiecare seară să vă povestesc ce am învăţat de la trainerul zilei. Mihai Curelea, cel care a dat startul acestei săptămâni, a spus un lucru corect: când mergem la evenimente ne notăm diverse chestiuni pe agenda primită în welcome package şi, de cele mai multe ori, uităm agenda cu notiţele zilei într-un colţ de sertar. Ei, dacă voi vrea să îmi amintesc ceva ce am învăţat în această săptămână atunci voi citi pe blog. Sper să vă fie de folos şi vouă notiţele mele.

Mihai Curelea are 12 ani experienţă în această industrie, din 2005 este certificat în programele de leadership şi vânzări ale Achieve Global. Este şi fondatorul Şcolii de Training. Încă de la început ne-a precizat: trainerul este un facilitator în procesul de învăţare. Pentru că tema discutată azi cu Mihai s-a numit “Cum creez un training?” am luat-o cu paşi mărunţi şi am vorbit despre piaţa de training din România, principiul lui Pareto în acest domeniu, fereastra de oportunitate, raportul teorie-practică, brain friendly learning, modelul EAGA de învăţare experienţială, evaluarea unui training.

Învăţarea este naturală, mintea noastră caută singură răspunsuri. De asta poate ne place să mergem mai mult la traininguri decât la cursurile de la facultate – suntem implicaţi activ, suntem provocaţi să descoperim singuri, să învăţăm prin descoperire. Aceasta a fost premisa care a stat la baza multor chestiuni aduse în discuţie de trainerul zilei.

Bagajul unui trainer  trebuie să cuprindă:

• experienţă, expertiză şi conţinut – pentru companii trainingul reprezintă un mod de creştere a productivităţii şi tocmai de aceea este foarte important să le putem arata after-training acel ceva care se numeşte ROI (return of investement).
• echilibru emoţional – Un trainer trebuie să lase prejudecăţile sale la usă atunci când intră în sala de training şi să nu intre în conflict cu participanţii sau să îi facă să se simtă prost. Mai apoi, cu cât trainerul vorbeşte mai mult cu atât învaţă mai puţin participanţii. Mihai ne-a oferit o schemă foarte potrivită acestui punct: potenţialul de succes al unei acţiuni întreprinse de noi este influenţat de convingerile noastre. Spre exemplu, unii traineri nu agrează deloc joculeţele (ice breakerele) şi nu e de mirare că dacă totuşi aleg să facă nu le reuşeşte. Ceea ce trainerul simte va transmite şi publicului chiar dacă nu îşi propune asta. Convingerile noastre ne influenţează rezultatele acţiunilor.
• 30% teorie şi 70% practică – aceasta este proporţionarea corectă a informaţiilor şi activităţilor. De altfel, aceste procente ne mai indică ceva: 30% trebuie să fie implicarea trainerului şi 70% a participanţilor.
• metafore, poveşti – ştim clar care este puterea exemplului. Mihai a precizat că, la început de drum profesional, un trainer mai poate să inventeze poveşti. Nu sunt 100% de acord cu asta întrucât într-o pauză de cafea, la o scurtă conversaţie cu un participant, trainerul se poate da de gol că a inventat povestea şi atunci credibilitatea sa scade simţitor în faţa intregului grup. Personal, consider că, în funcţie de grup mai poţi să şi recunoşti că eşti începător. Până la urmă poveştile personale se adună doar prin exerciţiu aşa că răbdarea e esenţială aici. Şi în ceea ce priveşte metaforele am ceva reţineri – uneori pot fi prea multe şi unii participanţi se vor pierde pentru că ei sunt mai tehnici sau direcţi. La fel, trebuie găsit un echilibru.

Bineînţeles că bagajul nu e gata. Mai putem adăuga şi vă rog pe voi, traineri sau nu, să adaugaţi.

Adaug pe lista chestiunilor învăţate ieri:

• fereastra de oportunitate – specialiştii spun că dacă în 21 de zile după un training pui în practică cele învăţate ţi se fixează informaţiile în memoria de lungă durată. Altfel, vei spune doar că parcă ai făcut ceva-ceva la un training dar nu mai ştii exact cum era.
• brain friendly learning este un proces de învăţare. Aici am discutat în detaliu despre învăţarea experenţială.
• modelul învăţării experienţiale EAGA  cuprinde experienţa, analiza, generalizarea şi aplicarea. Ideea de baza la acest model stă în transferul învăţării în practică.
• The Addie Model cuprinde etapele unui proces de training
• Modelul Kirkpatrik priveşte evaluarea unui training pe patru nivele: 1. reacţia participanţilor; 2. fixarea cunoştinţelor; 3. schimbarea comportamentelor; 4. îmbunătăţirea rezultatelor.

Pentru că acesta este un eveniment dedicat studenţilor care vor să devină traineri s-au punctat şi câteva tips&tricks pentru trainerii la început de drum: înscrierea într-un ONG şi livrarea trainingurilor pentru acesta sau pentru alte ONG-uri (unde e lipsă de training poţi veni chiar tu cu ideea), angajarea ca asistent de trainer (sau co-trainer), afilierea la un departament de learning al unei companii.

Mihai Curelaru a mai adăugat că există traineri buni şi traineri excepţionali. Aici nu sunt deloc de acord cu asta, v-am povestit aici de ce consider că există şi traineri proşti. Cu o altă idee de-a lui Mihai sunt însă 100% de acord: nu există participanţi dificili ci traineri inflexibili. Da, pot fi participanţi prea vorbăreţi, prea încăpăţănaţi, orgolioşi (etc.) însă pe măsură ce experienţa noastră creşte şi capacitatea de adaptabilitate şi modalităţile de abordare se dezvoltă.

L-am avut alături de noi pe Mihai 8 ore. Eu am reuşit să notez cam cât să citim la o ceaşcă de cafea. Vedem dacă azi reuşesc să notez mai multe informaţii la trainingul susţinut de Delia Taloş (Trend Consult) notat în agenda mea “Cum livrez un training?”.

Pe final,vă las cu un video care a făcut parte din trainingul de azi: discursul lui Benjamin Zander în cadrul TED. Ce legătură are cu trainerii?