Ce facem cu negativistii?

Ieri am primit un sms de la un prieten: “Anca, ce facem cu persoanele negativiste?”. M-a întrebat simplu, fără detalii. I-am răspuns, fără să vreau să ştiu despre cine şi ce e vorba, că trebuie să le arătăm partea plină a paharului, partea frumoasă a vieţii. Comunicarea prin sms a continuat şi cu îngrijorare mi-a scris: “Dacă nici aşa nu merge?”. Eu, un român optimist, am încercat o altă variantă şi i-am scris că în acest caz le oferim linişte şi totuşi suntem alături de ei, în linişte.

Apoi mi-a spus despre ce e vorba: are o prietenă, la master, îşi caută de lucru în domeniul său, nu găseşte, refuză să lucreze altceva. De supărare, stă în camera de cămin  toată ziua, e deprimată, postează statusuri de genul “înnebunesc!”.

Aflând povestea, am dat un sms mai…răutăcios poate.

Am prietene care sunt pesimiste, negativiste, lipsite de încredere şi soluţia găsită de mine ca să le fac să fie bine atunci când discutăm este să le ascult cu răbdare, să le expun alternative – cu bune şi rele , să le enumăr şi exemplific calităţile lor, reuşitele de până acum. Astea necesită răbdare foarte multă pentru că un negativist mereu te va contrazice şi va avea de adăugat o serie de “dar”-uri la orice ai zice tu. Dar, diferenţa dintre prietenele mele negativiste şi persoana din sms e că ele măcar doresc să încerce sau se lasă convinse că merită să încerce chiar dacă asta înseamnă să plece capul în faţa unei situaţii, a unei persoane, să facă ceva ce nu le place, să rişte să eşueze.

Acest subiect – vreau job pe domeniu şi refuz să fac altceva – poate fi discutat la nesfârşit şi, din punctul meu de  vedere, nu poate fi pus sub vina negativismului. Ca să ajungi să lucrezi pe domeniu trebuie totuşi să începi de undeva: voluntariat, asociaţia studenţească a facultăţii tale, work&travel, job part-time, împărţit pliante. Toate acestea te vor face să te adaptezi la diverse medii de lucru, să fii răbdător, diplomat.

Primul meu loc de muncă l-am avut la finalul clasei a noua şi nu e de lăudat ce am făcut însă am învăţat în alea două luni lucruri care mă ajută şi acum. Am cules fructe într-o livadă. Apoi, în ordine cronologică, de-a lungul timpului am fost cameristă, ospătar, am împărţit pliante, am lipit afişe, am făcut promoţii, am lucrat la o televiziune locală, la radiouri locale, la un xerox, la un call center. Acum simt că lucrez ceea ce îmi place la nebunie însă a fost nevoie de timp ca să ajung în acest punct.  Şi da, m-a ajutat mult optimismul meu.

Una e să fii negativist şi alta e să fii fudul. Acesta a fost răspunsul meu sincer cu privire la prietena amicului cu sms-ul.

*Sursa foto: aici