Experienta unui training esuat

Săptămâna trecută am fost la un training în calitate de participant şi pot să spun fără nicio urmă de răutate (e feed-back-ul meu absolut sincer!) că a fost cel mai slab training la care mi-a fost dat vreodată să particip!

Pot să trec cu vederea minusurile din organizare (nu tu mapă, nu tu cafea, o sală mică rău de tot, nu tu suport pe care să îţi poţi pune foaia când scrii), dar nu pot să trec peste slaba pregătire a trainerului. De fapt, am tot discutat cu ceilalţi participanţi şi ne-am gândit că trainerul respectiv ori nu e făcut să fie trainer şi totuşi el insistă, ori era primul său training şi emoţiile l-au copleşit efectiv.

Bun bun! L-or fi copleşit emoţiile în prima zi, dar training-ul ăsta a ţinut o săptămână şi el a fost în fiecare zi tot mai dezamăgitor. Să mă explic de ce îl consider un trainer cu pregătire slabă :

  • nu ştia să răspundă la întrebările participanţilor. Da, efectiv nu ştia! Dacă primea o întebare ba se fâstâcea şi răspundea exact cu cuvintele cu care a fost întrebat, ba făcea trimitere la o participantă din grup care lucra în domeniu: “Ne ajutaţi dumneavoastră să ne spuneţi ce înseamnă?”. A răspuns femeia o dată, de două ori însă la un moment dat a spus:” Îmi pare rău, dar sunt obosită!”. Ce credeţi că făcut trainerul din poveste? A trecut mai departe fără să ne lumineze cu un răspuns care să nu fie ambiguu.
  • flipchart-ul a fost perechea lui perfectă! El ne aştepta cu foile de flipchart pline de clasificări şi definiţii, apoi citea. Citea tot, cuvânt cu cuvânt.  Mai mult decât atât, i se întâmpla foarte des să nu înteleagă ce a scris! Vă daţi seama că ne bufnea râsul pe toţi cei din sală.
  • când scria la flipchart ne cam trata cu spatele. Eu ştiu că un trainer nu se întoarce cu fundul la grupul său când scrie la flipchart, ci scrie în aşa fel încât să nu acopere tot flip-ul, omuleţii din grup să vadă ce scrie el şi să nu se piardă contactul vizual prea mult. Să vă mai zic că într-o zi a avut blugi cu talia puţin cam joasă şi când s-a aplecat să scrie în josul paginii de flipchart am avut parte de o privelişte “frumoasă”?
  • când vorbea se vedea foarte clar că are momente în care nu se concentrează deloc: făcea greşeli gramaticale în exprimare, pauze mari în vorbire, învârtea makerul ăla de îl zăpăcea.
  • partea practică a lipsit cu desăvârşire!

Da, nasol de el, trainerul, că a avut în sală doi participanţi traineri cu ochi de soacră. Foarte serios vorbind: sunt foarte atentă când merg la traininguri ca şi participant pentru că îmi doresc să învăţ tehnici noi de la trainerii din faţa mea. De la băiatul ăsta am învăţat doar că atunci când nu te pricepi la ceva e bine să accepţi asta şi să te retragi fără să te faci de râs!

În week-end am fost la Botoşani şi am ţinut un training. În toate cele trei zile de training m-am gândit doar că dacă am să ajung vreodată ca trainerul din rândurile de mai sus să mă ia careva şi să ma închidă în casă!

*Sursa foto: aici

6 thoughts on “Experienta unui training esuat”

  1. Din nefericire mai găsim și traineri de genul asta. E clar că nu a făcut research ca să știe ce fel de oameni vin la training. În plus, dacă era conștient(ă) cât de afon(ă) e trebuia să precizeze de la început că e primul training pe care îl ține și că orice feedback e binevenit pe viitor ca să știe ce are de făcut.

    1. Asa este, nu a stiut ce fel de public are. Mai mult decat atat, cand o colega din grup a intrebat de ce nu avem cafea la coffee break i-a zis cineva din echipa de organizare ca nu credea ca lumea va vrea sa bea cafea. Daca ar fi rasfoit CV-urile participantilor ar fi stiut ca are in grup participanti care au mai fost si la alte traininguri si pot face comparatii.

  2. Și pun pariu că avea și diplomă CNFPA. Uite așa se transformă țara noastră în traineri… și uite așa strici o primă experiență de training cuiva… păcat!!

  3. @Crina – m-ai dat pe spate cu CNFPA-ul 🙂
    In afara de faptul ca unele diplome se iau ca la piata, ce ma distreaza cel mai tare este parerea absolventilor ca diploma ii face traineri.

    Oricum, referitor la situatia descrisa de Anca, desi nu mi-zis nimeni, cred ca la primele training-uri si eu am fost praf. Ce stiu sigur este ca incercam mai mult sa fiu amuzant decat sa dezvolt niste competente. Eram stand-up trainer.

    Insa cu feedback, lectura si umblatul pe la training-uri, cred ca si amicul de care ne povestesti ar putea avea o sansa.

    Nu de alta, dar ca sa fii trainer trebuie sa crezi ca oamenii se pot dezvolta. Chiar si cei care sunt praf la prima vedere 🙂

    1. Robert, ceea ce spui tu este corect. Adaug insa ca trainingul a tinut o saptamana si, desi citea pe fetele noastre feed-back-ul, trainerul din poveste nu a inregistrat nicio crestere. Eu am emotii la fiecare training pe care il tin pentru ca publicul mereu este cam altul insa baza informationala o am si raspund la intrebari fara sa ma eschivez, fara sa necajesc mereu o persoana din public, fara sa stau lipita de flip.
      Depinde doar de el daca va vrea sa faca progrese ca trainer sau nu.
      In ceea ce priveste diploma: asa este. Prea multe diplome si prea multe zvonuri cum ca trainerii castiga bine. Normal ca se buluceste toata lumea indiferent de abilitati.

  4. Pingback: TOT Challenge – Mihai Curelea day | Anca Gîlcă - Un Român Optimist

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *