Student in Spania- A Coruna: Andreea Palade

Săptămâna trecută am făcut un popas în Madrid alături de Mihaela Axinte. Pentru că Spania e o ţară frumoasă am decis să rămânem tot aici, în oraşul A Coruña.

Andreea Palade e studentă în anul doi de master la “Studii Europene de Integrare şi Securitate” şi îi place (e puţin spus!) să călătorească. Până acum a vizitat doar Turcia, Italia, Franţa, Portugalia, Marea Britanie, Olanda, Cehia, SUA, Spania, Polonia. Da, doar atât! Partea frumoasă este că Andreea a decis să îmbine studiile cu pasiunea sa pentru călătorii.

Anul trecut a aplicat pentru studii în Spania, a plecat pentru şase luni în oraşul spaniol A Coruña, s-a întors în ţară pentru o perioadă foarte scurtă, a plecat în America pentru trei luni, s-a întors în ţară pentru câteva luni şi de o lună o găsim în Polonia. Ori mergem până în Polonia să bem un ceai cu Andreea ori o aşteptăm liniştiţi acasă în iunie. Asta da activitate de student, nu?

De ce?

Andreea: Nu îmi amintesc care a fost factorul declanșator al dorinței mele de a aplica pentru o bursă de studii pestye hotare, însă setea de a călători, de a experimenta ceva nou și de a cunoaște, cu siguranță au avut un cuvânt de spus.

Ţi-a fost dor de…

Andreea: Fără îndoială iubitul și familia mi-au lipsit cel mai mult. La început i-am dus dorul și limbii române, asta până am cunoscut alți câțiva studenți români veniți fie prin programul Erasmus, fie care se stabiliseră acolo și urmau cursurile unui master. Am avut plăcuta surpiză să cunosc și o tânără doamnă profesoară din România, care se stabilise în A Coruña, și care preda la universitatea unde studiam și eu (mi-a fost chiar profesoară la cursul de Relații și Organizații Internaționale). 

Me gustas tu!

Andreea: Îmi e tare greu să rezum în câteva rânduri ceea ce mi-a plăcut în Spania…a fost cea mai frumoasă experiență din câte am trăit până acum și visez să mai trec măcar o dată prin așa ceva. Tocmai de aceea sunt acum în Varșovia cu o bursă Erasmus de practică; sunt doar de 3 săptămâni aici așa că nu pot încă să mă pronunț cu privire la aceasta experiență. Tot ce pot spune e că lucrurile sunt diferite: mai multă muncă, mai puțină distracție, dar din nou experiență care sper să conteze pe viitor.

Am cunoscut acolo oameni extraordinari, mi-am făcut prieteni pe viață, am văzut locuri incredibil de frumoase, mi-am umplut laptopul și memoria cu amintiri de neînlocuit…și am trăit 5 luni într-un oraș în centrul căruia găseam oceanul!!!!!!  Trebuie sa recunosc că acesta a fost și criteriul în alegerea orașului pentru că țara o alesesem de mult (sau poate mă alesese ea pe mine).

Crede-mă, Anca…aș mai putea să îți înșir o mie de pagini despre toate câte mi-au plăcut; acesta e unul dintre subiectele mele favorite așa că ai grijă pentru că o dată ce ai stârnit…greu mă mai oprești 🙂

Ceva nu ţi-a plăcut totuşi…

Faptul că supermarketurile erau inchise duminica?!?! Chiar nu am ce să spun aici…mi-a plăcut totul. 

Cel mai greu pentru tine a fost…

 Trebuie să recunosc că pe cât de mult am plâns la final când a trebuit să plec acasă, pe atât de mult am plâns în prima săptămâna când am ajuns acolo. Stăteam într-un hotel pentru că nu îmi găsisem cazare încă, nu cunoșteam pe nimeni, și îmi era și greu să cunosc în contextul în care prea puțini spanioli vorbesc engleza. Însă din momentul în care m-am mutat și am avut un loc al meu, lucrurile au început să se schimbe.

În ceea ce privește adaptarea cu sistemul de învățământ, nu a fost atât de dificilă. Poate doar la început, când trebuia să fac eforturi substanțiale pentru a înțelege și digera ceea ce spuneau profesorii.

România vs Spania – sistem de învăţământ

O diferență majoră e aceea a apropierii dintre student și profesor, nu neapărat că sunt prieteni, dar cu siguranță studenții își permit să vorbească deschis cu profesorii, fără a avea nici o reținere. Dovadă că studenții îi spun profesorului pe nume (Santiago, Juan, Gabriela). Recunosc că nu am reușit această performanță. E greu să vii cu bagajul nostru de reguli și constrângeri și să te adaptezi fără rețineri la sistemul lor.

Ce am observat la învățământul spaniol și îi lipsește celui românesc e latura practică. Puțini studenți de acolo se întreabă la ce o să îmi folosească mie materia x sau teorema y, așa cum se întâmplă la noi. 

Pesos ?

Bursa în valoare de 500 de euro/lună și o sponsorizare pe care am obținut-o mi-au asigurat nu doar strictul necesar ci mi-au permis și să călătoresc.

Ce te-a suprins cel mai mult ?

Îmi amintesc atât de des de această experiență încât am senzația că nu am să reușesc vreodată să trec peste, să mă mai adaptez la viața de după Erasmus (există chiar un grup pe Facebook numit « How to survive after Erasmus »). Poate de aceea acum sunt în Polonia…caut să retrăiesc acele momente. Deci impactul e cel mai surprinzător lucru legat de Erasmus.

De ce să aplice un student pentru o oportunitate de studii în străinătate?

De când m-am întors din Spania încerc să dărâm miturile care îi fac pe studenți să stea pe gânduri când vine vorba de a aplica pentru o astfel de bursă, încerc să îi încurajez să plece, să trăiască această experiență uimitoare, să se aventureze și să se testeze într-un alt cadru, departe de locurile și lucrurile atât de familiare.

De ce să aplice? Pentru că e unul din cele mai bune lucruri pe care îl pot face pe perioada studenției.