Primul interviu obisnuit. In rolul principal: Stefana Arteni.

Saptamana trecuta anuntam ca voi inaugura noua rubrica de pe blog cu Stefana Arteni, studenta la Universitatea de Arte Iasi, sectia “Arta actorului manuitor de papusi si marionete”.  Am cunoscut-o acum cativa ani, la Radio Unison Vaslui. A venit timida, zicand ca vrea sa lucreze. A invatat foarte repede radio, si-a dat seama ca nu ii place televiziunea si mi-a aratat ca ii place la nebunie teatrul. A venit la facultate in Iasi si am putut sa o vad si vesela, si trista, si razand, si plangand, si cu piciorul rupt pe scena (ca o diva in devenire), si jucand, si repetand. Acum aproape o luna m-am vazut pe mine plangand la premiera piesei “1984”. Stefana mea a reusit ceea ce imi spunea in sambetele in care faceam cina cu cartofi prajiti in camin: voi face ceea ce imi place si voi fi fericita!

E un interviu cu multe randuri, insa nu ma pot decide la ce as putea sa mai sterg asa ca va urez rabdare in a citi si a o descoperi pe viitoarea actrita cu diploma (ca talent are!): Stefana Arteni.

? Te cunosc de vreo patru ani si mai mereu cand dau sa zic : ”O cunosc prea bine pe Stefana, stiu ca va reactiona asa!” imi faci cate o surpriza si te mai redescopar cate putin. Te vad ca pe o persoana imprevizibila, sincera (poate uneori prea sincera), care actioneaza exact asa cum simte. Deci, te stiu macar binisor?

Stefana: As putea spune ca ma stii chiar foarte bine. Sunt o sclava a impulsurilor iar asta inseamna ca uneori  ignor cu desavarsire  regulile logicii si ratiunii. Asa se face ca rad in imprejurari lugubre, plang in cele mai nepotrivite momente, plec in toiul unei dispute sau ma panichez cand dau piept in piept cu necunoscutul. In ceea ce priveste sinceritatea, cred ca  am o mare problema. Cand cineva te intreaba “cum  arat sau cum am fost?”,  cu siguranta, asteapta sa-i spui mai mult de bine decat de rau. Numai ca in asemenea situatii  apare monstrul din mine si-i rastoarne universul spunandu-i adevarul.

?Cum a fost primul an de facultate pentru tine?

Stefana: In primul an aveam o singura intrebare “Ce caut eu aici?” si mi se parea ca experimentez un permanent esec. Asta pentru ca inca nu intelesesem ca pe scena nu au ce cauta gandurile si emotiile actorului, acolo exista doar personajul. Nu intelegeam ca nu completez facturi si nici nu calculez integrale deci nu am nevoie de precizie si corectitudine. Nu-mi dadeam voie sub nici o forma sa gresesc. Pe atunci lasam temerile si indoielile sa-mi sufoce personajele.

? Sa fii student la teatru e o provocare si uneori e chiar o lupta cu propria persoana. Imi amintesc si acum de zilele in care imi spuneai ca nu reusesti sa manuiesti o papusa. Totusi, timpul a trecut si tu ai reusit.

Stefana: E greu sa-ti folosesti propriul trup ca sa dai viata unui personaj deci imagineaza-ti cat de greu poate fi sa faci o bucata de material sa respire. Dupa 2 minute de stat in scena iesi ca dupa o ora de sauna. In spatiul de joc tu nu existi, acolo papusa este actorul. In spatele paravanului  ii slujesti in genunchi, sau in alte pozitii nefiresti, iti calci colegul si-l  injuri in gand ca-ti sta in cale sau iti cauti cu disperare recuzita in intuneric. Cu toatea astea ai impresia ca-ti sare inima din piept de bucurie.

La inceput  nu gaseam nici un sens si papusaria mi se parea o misiune imposibila, pana intr-o zi cand am avut prima reprezentatie. O palarie, o pereche de pantofi si una de manusi  au facut sala sa vibreze. La a doua reprezentatie am avut un public mixt (romani si straini) si cine credeti ca s-a distrat cel mai tare in sala? Un domn din primul rand care era profesor de arte plastice in Olanda. Atunci mi-am dat seama ca de fapt eu ma aflu exact in locul potrivit.

? Cum a fost prima ta experienta la o auditie?

Stefana: Ca toate inceputurile mele, prima auditie a fost groaznica. Dar aici imi asum in totalitate vina. Cei de la Cronica Carcotasilor acordau o bursa in memoria lui Toni Tecuceanu pentru studentii din anul 1 de la teatru. Mi-am zis sa merg si eu. Insa  am tot amanat  pregatirea textului pana aproape de concurs.  Asa se face ca unele chestii tehnice le-am incercat pentru prima oara  chiar in fata juriului. Bineinteles ca n-au functionat exact cum am vrut, eu am intrat in stare de panica si am uitat textul. Din intamplare aveam o copie la mine si am inceput sa-mi arunc privirea pe ea. Maia Morgenstern a vazut ca eu cam citesc, dar Huidu a fost dragut si mi-a luat apararea justificand ca asa mi-e rolul. Cum era de asteptat, nu am castigat dar am invatat un lucru foarte important: sa nu incerci chestii noi in ziua spectacolului si nici sa nu te afisezi nepregatit la concursuri.

? Ce ti se pare cel mai provocator in acest domeniu?

Stefana: Din punctul meu de vedere pentru orice actor marea provocare e sa fie altfel de la rol la rol.

? Imi spui des ca teatrul este totul pentru tine. Pentru unii, aceasta afirmatie este un cliseu. Cum se explica pasiunea ta pentru domeniul in care studiezi?

Stefana: Cand vine vorba sa-mi exprim trairile niciodata nu gasesc cuvintele potrivite. Stiu doar ca teatrul da sens existentei mele.

? Te pregatesti pentru licenta. Ce tema ai ales si ce te motiveaza sa lucrezi la ea?

Stefana: In facultate am redescoperit placerea jocului de aceea lucrarea scrisa va  trata dominanta ludic? in teatrul de anima?ie iar pentru proba practica  pregatesc un one man show pe tema dragostei si a sexualitatii. Pe partea de actorie  imi voi da licenta probabil cu rolul Juliei din spectacolul 1984, o adaptare scenica dupa romanul cu acelasi nume a lui George Orwell. Spectacolul  a avut premiera in luna  noiembrie la Ateneul Tatarasi, regia este semnata de Adrian Buliga si in luna ianuarie va asteptam cu drag la urmatoarea reprezentatie.

In final, notez aici mesajul Stefanei, mesaj prin care ma anunta:” L-am trimis acum pe e-mail. N-am mai dat inteviuri pana acum, deci imi intelegi stangacia:)”.