Desi nici noiembrie nu e…

Mie imi este dor de Craciun, de zapada, de frigul specific iernii, de sentimentele aduse de acest sezon!!

Voi va mai amintiti cat de grozav era cand credeam in Mos Craciun? Cand chiar adormeam gandindu-ma ca Mosul trebuie sa ma gaseasca dormind ca sa primesc cadoul, cand ii lasam e noptiera o felie de cozonac ca sa prinda puteri…Naivitatea copilariei ne facea fericiti!

Off..si cand am aflat care e jocul cu Mos Craciun cat de dezamagita am fost! Si cat de nervoasa am fost(si inca mai sunt putin!) pe persoana care m-a rupt din acest desen animat cu Mos Craciun! A trecut dezamagirea si apoi ma jucam eu de-a Mosul si strangeam cu cate o luna inainte de Craciun toti banii de pachet pentru scoala ca sa pot cumpara cadouri pentru cei dragi! Era o intreaga strategie: calculam dinainte cati bani pot sa strang, faceam research prin toate magazinele din Vaslui, faceam liste cu persoanele la care vreau sa “vina Mos Craciun” si ce cadou vreau sa le aduca, scriam de mana diverse texte sau felicitari si le atasam cadoului. In apropierea Craciunului ascundeam cadourile in cele mai bune locuri din casa, cand ramaneam singura acasa le mai scoteam si le mai analizam putin, le impachetam apoi le ascundeam la loc ca pe cea mai mare comoara a anului!

Foarte amuzant era in noaptea de Ajun! Avand un frate mai mic, trebuia sa asteptam ca sa adoarma pentru a putea impodobi bradul. El stia ca Mosul aduce bradul gata impodobit! Cu foarte mare atentie si in cea mai mare liniste “aduceam bradul impodobit” din tara lui Mos Craciun, apoi adormeam gandindu-ma ca, undeva, intr-un colt al dulapului, a ascuns mama si cadoul pentru mine!

Dimineata aveam grija sa ma trezesc prima si sa scot din sacul meu cadourile pentru cei dragi, sa le asez pe categorii sub brad: mama, fratele mic(care, spre fericirea lui, inca nu stia secretul Mosului) si tata. Se trezeau si erau foarte fericiti! Parintii se aratau surprinsi de cadourile Mosului, fratiorul era fascinat iar eu ma hraneam din fascinatia lui, regretand ca stiu secretul…

Si acum ma hranesc cu naivitatea copiilor! Si e atat de bine! Chiar cred ca Mos Craciun are casuta lui, intr-un  taram unde cu siguranta ingheti de frig si poti face cunostinta cu Rudolf!

Sa fiti cuminti ca sa va gaseasca Mos Craciun pe lista celor la care trebuie sa se opreasca in noapte de Ajun! E abia inceput de noiembrie, mai aveti timp sa va “spalati” greselile din timpului anului!

Eu am fost cuminte!Ai auzit, Mosule?

3 thoughts on “Desi nici noiembrie nu e…”

  1. Interesant articol, era foarte frumos când primeam cadouri de la Mo?u’…când m? gândesc câte peripe?ii am mai tr?it doar ca s? aduc? Mo?ul bradul gata împodobit..un sentiment unic de nostalgie..

  2. Articolul m-a miscat pana si in cele mai adanci neguri ale sufletului meu. Foarte dragut! Unele secrete chiar nu trebuie aflate si scopul deseori scuza mijloacele! Continua sa scrii subiectiv, pentru unii gandurile tale sunt o adevarata “miere” pentru suflet. Sarbatori fericite! Sa iti aduca Mosul tot ceea ce iti doresti mai mult!

    1. Multumesc foarte mult pentru apreciere! Voi continua sa scriu, mai ales ca stiu ca exista persoane care se bucura de cuvintele asternute de mine!Sarbatori fericite si tie!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *