Cum trece timpul…

Activitatea din saptamana aceasta ma face sa realizez tot mai mult ca mai am putin pana voi arunca toga de absolvent cu entuziasm. Bine, acum nu stiu daca sunt chiar atat de entuziasmata avand in vedere situatia financiara in care se afla tara noastra.

Revenind la aceasta saptamana, imi dau seama ca nu stiu cand a trecut timpul pe langa mine! Parca mai ieri intrebam nedumerita pe strazile Iasului :” Ma scuzati, stiti cumva unde este corpul D al Universitatii Al. I. Cuza?”. Acum, pe de o parte, nu stiu cum sa mai scriu cate ceva la licenta, ma gandesc ca nu stiu ce voi face sigur dupa acest examen. Pe de alta parte, imi spun mie ca prea repede s-a scurs timpul, nu am apucat sa imi cunosc bine toti colegii, cu unii am legat prietenii insa pe altii i- am pierdut, ba chiar nici poze nu am prea multe cu cei care mi-au fost colegi de grupa timp de trei ani.
Am cunoscut si oameni minunati, am legat prietenii si am descoperit posibilitati de dezvoltare profesionala. Totusi simt ca nu vreau sa se termine, simt ca am ratat multe lucruri pe care le-as schimba macar putin daca as putea da timpul inapoi. Simt ca mai vreau macar un an de  facultate si vreo doi ani de liceu.
Ciudate aceste ganduri ale mele daca ma gandesc ca atunci cand eram in liceu asteptam cu nerabdare studentia, in sesiunea din ianuarie a acestui an imi doream cu ardoare sa am treizeci de ani( casatorita si cu doi copii) iar acum vreau sa se opreasca timpul…

(material publicat in revista IasulMonden- Coltul cu ganduri)