Copiii, incotro?

Imi place foarte mult sa citesc cand merg cu tramvaiul, e placut, mai ales daca toata lumea e linistita! Deasemenea, in mijloacele de transport in comun poti observa pe cel de langa tine si poti intuit cam la ce se gandeste, daca are o situatie materiala buna, daca e indragostit, daca are sufletul in suferinta sau daca e cel mai fericit om. Totodata, poti sa intuiesti nivelul de educatie, interesul pentru propriul viitor si respectul pentru cei din jur.

Am avut neplacerea ca acum o saptamana sa fiu pe punctul de a ma lua de niste copii, baieti mai exact. Un grup de 5 baieti obraznici si rautaciosi, intr-un autobuz plin cu calatori linistiti, multi dintre acestia fiind in varsta. As putea spune ca cei 5 baieti erau chiar nesimititi! Fara respect pentru batrana de langa ei, care nu avea loc si se straduia sa isi tina echilibrul.

Nu ma asteptam la acestia sa cedeze propriul loc, insa ma asteptam la un vocabular adecvat varstei ( cam 15-16 ani cred ca aveau) la discutii pe seama unor subiecte potrivite adolescentei.

Insa nu! Am avut neplacerea sa observ cum tineri care, cica, reprezinta viitorul tarii si care au parinti acasa care cu chiu cu vai se straduiesc sa ii creasca, se imbranceau, injurau, radeau in hohote, extrem de zgomotos si deranjant, loveau batranii din jur, ne impingeau pe toti. Isi dadeau seama ca faceau aceste lucruri si ca ne deranjeaza pe toti din autobuz, dar nu s-au oprit. Si mai ciudat e ca nu a avut nimeni curajul sa intervina si sa le atraga atentia. Nici eu nu am intervenit! Abia ma abtineam sa nu le spun:” Ce e cu voi!?Unde e respectul pentru cei din jur?Asa ati fost crescuti acasa? Nu va ganditi ca langa voi,in acest autobuz, ar putea fi bunica voastra?”

De ce ne este frica de tinerii de langa noi, de adolescentii care au cu totul si cu totul alte preocupari decat cele normale varstei? In ce lume traim? Violenta a atins cote extrem de ingrijoratoare, violenta provoaca dezamagiri, rani si chiar crime. Unde este respectul copiilor pentru efortul parintilor de a-i creste si a le oferi ce se poate mai bun?

Vazandu-i pe acesti 5 baieti, m-am gandit ca am un frate mai mic decat mine si ca voi ajunge si eu candva mama. Nu as suporta dezamagirea si durerea provocata daca as vedea ca fratele sau copii mei s-ar comporta astfel!

(articol publicat in revista IasulMonden)