Anca Gilca
Student in Danemarca: Alexandra Alexandru

Student in Danemarca: Alexandra Alexandru

Jan 23

Mai frig ca în România. Mai scump ca în România. Entuziasmul pentru studiul în Danemarca rămâne și încă e la cote maxime. Asta ne spune Alexandra Alexandru, fostă studentă la “Comunicare și relații publice”, UAIC Iași, și fostă studentă Eramus în Danemarca.

S-a speriat când a văzut prețurile produselor  necesare traiului zilnic însă a găsit “antidotul” și ni-l înpărtășește și nouă. A fost plăcut impresionată de atitudinea profesorilor față de studenți însă nu a dat-o pe spate ospitalitatea danezilor. Cu avantaje și dezavantaje vine studiul în străinătate, cu distracție și prieteni din diverse colțuri ale lumii însă și cu responsabilitate și uneori chiar frică. Alexandra ne încurajează și susține ideea studiului în străinătate pentru că, așa cum i-au spus și ei oamenii mai mari, experiența studiului în străinătate te ajută să vezi noi orizonturi și să identifici oportunități.

Care a fost „factorul click” care te-a motivat sa pleci?

Waw, chiar nu m-am gândit până acum. Eu am plecat în perioada masterului, chiar spre final, şi cred că după ce am auzit atâtea povești de succes ale foştilor erasmuşi care îmi erau prieteni am zis ca până aici, plec! J Și vroiam de mult tare să plec, să petrec o perioadă mai lungă într-o altă ţară, şi nu regret niciun moment decizia.

Ce ți-a plăcut  cel mai mult pe perioada șederii tale în Danemarca?

Prieteniile „internaţionale” pe care le-am înfiripat în cele patru luni de ședere. Fie că erau danezi, portughezi, spanioli, lituanieni, cehi, chinezi şi chiar români (am avut o colegă de cameră din România. A-ntîia!) m-am bucurat de fiecare om nou cu care mi-am petrecut timpul. Profesori, colegi, prieteni buni, toți şi-au pus amprenta asupra mea pentru totdeauna. Să nu mai adaug faptul că a trebuit să mă descurc într-o ţară a cărei limbă era nu diferită, ci opusă limbii noastre oarecum. Însă danezii m-au suprins pentru că o mare parte din populaţie, chiar şi cei mai în vârstă, ştiau engleza la nivel conversaţional cel puţin și asta mi-a uşurat munca.

Trebuie să fie ceva ce nu ți-a plăcut

Să fiu sinceră, nu mi-a plăcut „răceala” cu care ne tratau cea mai mare parte a danezilor cunoscuţi. Ei sunt drăguţi, te ajută, însă până aici. Nu sunt foarte ospitalieri şi au obiceiuri tare ciudate când vine vorba de internaţionali.  Intradevăr, trebuie luată în considerare şi regiunea în care am stat. Era un oraş micuţ cu atitudine conformată. Recunosc că şi o mică parte dintre danezii care s-au mai obişnuit cu cei din afara ţării sunt mai maleabili, chiar drăgăstoşi, dacă pot folosi cuvântul, deci să nu generalizăm.

România  VS Danemarca – sistem de învățământ

Pentru ei procesul de învăţare trebuie să fie distractiv, ceva care să te implice cu totul ca student/elev pentru ca tu să dai randament maxim, nu se pune accent pe memorare cum se face la noi ci pe înţelegerea conceptelor.

De asemenea, examenele (cele orale cel puţin) se desfăşoară într-o atmosferă relaxată, semi-casual, pentru a elimina posibilele erori care pot apărea din cauza emoţiilor. Profesorii de fapt au o discuţie cu studentul, iar acesta trebuie să conducă discuţia pentru a-şi demonstra capacităţile. O ultimă observaţie ar fi că fiind dată latura pedagogică a cursului urmat am avut ocazia să vizitez câteva tipuri de şcoli din Danemarca, iar tot ce vă pot spune este că …waw, oamenii ăştia fac pe naiba-n patru pentru a include fiecare copil în procesul de învăţare şi au creat un sistem mai non-formal despre care vă voi lăsa pe voi să mai faceţi niţel de research.

Ai locuit patru luni în Danemarca. Cum te-ai descurcat cu banii?

Eu aveam 500 € bursă lunară. După ce am văzut preţurile în Danemarca, mai-mai să fac un mini- infarct, am realizat că s-ar putea să nu-mi ajungă. Am căutat să lucrez, ceea ce am şi făcut, livrând ziare. Aceasta mi-a adăugat aproximativ 150 € în plus pe lună. Un alt ajutor a venit din partea părinţilor, Dumnezeu să-i ţină, care mi-au trimis vreo 2 pachete tocmai din România, nu că nu ar fi putut să-mi trimită banii direct, dar după cum o să vă spună orice student, e altfel la Paşte când iţi trimite mama un cozonac.

Ce te-a surprins cel mai mult la DK, la oameni, la sistemul de învățământ? – ai voie să ne povestești doar despre un singur lucru așa că alege-l bine 🙂

Dacă trebuie să aleg cred că vă povestesc despre cursul pe care l-am urmat – Animation as a learning tool. Modul în care profesorii ne-au instruit în legătură cu animaţia, dar şi aplicaţiile a fost deosebit! Perioada în care am învăţat să fac animaţii  a fost una din cele mai frumoase şi distractive perioade din experienţa mea ca student. De fapt asta a fost una din cele mai „waw momente” din toată perioada Erasmus, toţi studenţii aveam un card studenţesc şi o parolă care ne permitea să intrăm în şcoală la orice oră din zi şi noapte și să folosim echipamentele şcolii, cu responsabilităţile de rigoare.

Să ne imaginăm că urmează să plece un student la studii în DK. Cum ar trebui să se pregătească el înainte să plece din țară?

Biletelul de avion să şi-l ia cât se poate de repede, să se pregătească pentru vremea din Danemarca pentru că e …aiureaJ. Să se pregătească să cheltuiască pe mâncare, şi nu numai, şi să nu compare prețurile cu cele România, nu îi va ajuta starea emoțională. Transportul în comun e foarte scump. Cred că cel mai mult trebuie să se pregătească de distracţie multă pentru că fie că vrea, fie că nu vrea, o să aibă parte.

De ce să aplice un student la studii în străinătate?

Cred că “străinătate” rezumă cam toată motivaţia pe care ar trebui să o aibă un student pentru a pleca să studieze. Oameni, experienţe, locuri noi care au avantaje și dezavantaje, dar din perspectiva mea mai multe avantaje. Cei mai mulţi oameni mari vă vor spune că o minte deschisă vă va ajuta în viitor şi cum altfel să îţi deschizi mintea decât văzând şi alte culturi, alte moduri de viaţă. Nu mai pun distracţia şi prietenii de care va avea parte studentul cu pricina. Recent m-am văzut cu prietenii mei din Erasmus să vizităm Italia, a fost bestial.

NU mai staţi acasă gandindu-vă “s-ar putea să nu pot!”, întrebaţi măcar şi după asta puteţi spune „ok, nu pot”. Dacă nu întrebați, dacă nu vă informați s-ar putea să pierdeți o mare şansă.


Leave a Reply