Anca Gilca
Student in UK: Teodora Grigorie

Student in UK: Teodora Grigorie

Oct 24

Vă recunosc încă din primul rând că nu îmi mai amintesc cu exactitate care a fost momentul în care am făcut cunștință cu Teodora. Îmi amintesc însă foarte clar că discutând cu ea aveam senzația că o cunosc de cel puțin cinci ani, cam cât să fi făcut facultatea și masterul împreună.

În cursul anului trecut am schimbat mai multe mesaje cu Teodora. Subiectul principal: posibilitatea de a face un master în Marea Britanie. Zis și făcut! Nu a lăsat să treacă zilele în zadar așa că a avut grijă de testul de limbă, de alcătuirea dosarului și de tot ceea ce a fost necesar să facă bine și să fie acceptată. Acum Teodora ne transmite salutări calde cu accent britanic din Coventry.

Ce te-a motivat să aplici la studii de master în strainatate? De ce Marea Britanie? 

Teodora: Mi-am dorit mereu să trăiesc într-un mix cultural. A avea colegi din toate colţurile lumii mi s-a părut o aventură pe care trebuia neapărat să o trăiesc. Marea Britanie a fost prima alegere deoarece am vrut să locuiesc într-o ţară în care să nu am probleme de socializare din cauza limbii. În plus, doar aici îmi pot perfecţiona accentul.  Însă să nu uităm că rolul principal îl deţine programul de master pe care Universitatea Coventry îl oferă, program în care aplicabilitatea poartă ultimul cuvânt.

Care pași din procesul de aplicare ți-au dat emoții?  

Teodora: Înainte de toate, testul IELTS s-a simţit extrem de dificil, întrucât te face să crezi că tu de fapt nu ştii limba engleză. Din fericire însă, a fost doar o impresie. Apoi, mi s-a părut tare pretenţioasă redactarea scrisorilor de intenţie pentru admitere şi pentru bursă, pentru că nu ştiam foarte bine cum şi ce anume să „vând”. Eram atât de dornică să reuşesc, încât îmi era frică să nu fie prea tragică sau prea simplă adresarea. Îţi dai seama că nu le puteam scrie direct „vă rog frumos să mă primiţi la voi”.

Ce îți lipsește de acasă?

Teodora:  Deşi de acum a devenit un dor clişeu, îmi lipsesc enorm prietenii şi familia. Este foarte dificil sufleteşte atunci când te decizi să pleci pe cont propriu, lâsând în urmă oamenii la care nu mai poţi fugi pentru ajutor. Pe lângă asta, îmi lipsesc serviciile de cosmetică şi de coafor de acasă, pentru că aici nu sunt atât de accesibile, cel puţin pentru condiţia unui student. Bineînţeles (ai să râzi, ştiu), mă simt privată de ronţăiala specifică nouă, întrucât serile de film parcă nu sunt la fel fără seminţele Nutline sau Djili.

Totuși, ceva ceva e cu minus. 

Teodora: Pentru că mi-am dorit atât de mult să ajung aici, încerc în fiecare zi să iau doar partea pozitivă a lucrurilor. Însă, m-am lovit şi de câteva lucruri triste, principalul fiind restricţiile impuse românilor în ceea ce priveşte dreptul la muncă. Apoi, deşi calmul britanic este foarte bine primit, uneori parcă e servit în doze mult prea mari. Sunt oameni care lucrează foarte greu, unele servicii nu au fluenţă iar răspunsurile pot întârzia chiar şi luni de zile.

Ce ți s-a părut cel mai dificil în perioada ta de adaptare la noua țară, noul sistem de învățământ?

Teodora: O dată cu mutatul în Marea Britanie a trebuit să realizez că sunt un om mare, deci responsabilităţile sunt pe măsură. Fără protecţia părinţilor, a trebuit să înţeleg că am o chirie de plătit, mâncare de cumpărat dar şi că grija pentru toate acestea nu trebuie să depăşească grija pentru rezultatele pozitive la universitate. Este necesar să găseşti un echilibru în adaptare. Mai mult, a trebuit să mă pliez pe noul sistem de învăţământ, sistem care te tratează ca pe un adult care deţine deja destule cunoştinţe în domeniu, care este în stare să creioneze proiecte cu adevărat academice şi care este foarte atent să nu plagieze, pentru că asta poate duce la exmatriculare. Chiar dacă şi în Romania am lucrat cot la cot cu seriozitatea, aici am văzut că masterul presupune standarde profesioniste, în care nu te poţi furişa ghidându-te după zicala „lasă, bă, că merge aşa”.

România VS Anglia – Sistem de învăţământ

Teodora:  Sunt foarte multe diferenţe, iar eu sunt abia la început în observarea lor. În primul rând, nu avem examene finale, ci foarte multe proiecte şi eseuri periodice, care trebuie realizate după anumite sisteme de valori. Sunt materii unde proiectele presupun un termen de predare foarte scurt şi standarde foarte ridicate, însă trebuie să te adaptezi din mers, pentru că masteranzii nu plâng. Apoi, sunt obiecte pe care nu le faci doar  cu un singur profesor, ci fiecare curs săptâmânal este condus de alt specialist, în funcţie de tematica discuţiei. Profesorii sunt în faţa ta pentru a-ţi oferi îndrumări şi feedback, nu pentru a-ţi dicta teorie cuvânt după cuvânt, întrucât eşti considerat destul de mare pentru a căuta teoria singur. Pentru englezi, a fi absolvent de master este o realizare, un atribut care te recomandă şi nu doar o diplomă în sertar, aşa cum din păcate este văzut uneori la noi.

Cam care este bugetul tau lunar? 

Teodora: Marea Britanie este o ţară foarte scumpă, dar în principal dacă locuieşti în capitală. Eu studiez într-un oraş destul de accesibil din punct de vedere financiar. Lăsând la o parte taxa de şcolarizare care îţi poate provoca adevărate dureri de inimă, bugetul meu lunar se încadrează undeva la 900 – 1000 de lire.

Ce a fost cel mai suprinzător la începutul experienței tale de studiu la Coventry?

Teodora: Eu încă sunt în etapa de fascinaţie, chiar dacă agenda mea e plină deja de activităţi :) Mă surprinde mereu calmul pe care oamenii îl afişează zilnic, uşurinţa cu care îţi zâmbesc atunci când trec pe lângă tine dar şi indiferenţa pe care o au faţă de „capra vecinului”. În ceea ce priveşte experienţa de studiu, m-a surprins gradul de apropiere dintre profesori şi elevi, indiferent de ţara de provenienţă a acestora. Profesorii îţi învaţă repede numele (eu sunt deja Theo), vor să fie strigaţi după prenume sau după o formă mai scurtă a acestuia şi sunt mereu la dispoziţia ta, atât fizic cât şi telefonic.

De ce să aplice un student pentru o oportunitate de studii în străinătate?  

Teodora: Pentru că te maturizează. Pentru că ai şansa să întâlneşti oameni care nu vor veni acasă la tine să te înveţe ceva dar alături de care vei ajunge să vezi lumea cu totul altfel. Pentru că visele tale pot deveni puţin mai uşor realitate, dacă ai ambiţie şi ştii să lupţi până la capăt. Nu în ultimul rând, pentru că e minunat să ai accent britanic pe fundalul zilelor tale iar o limba străină o înveţi la mama ei acasă, nu? :)

Teodora ne ține la curent cu impresiile vieții de student în UK și pe blogul său: http://www.teodoragrigorie.com/

2 comments

  1. Elena

    Frumos interviu!
    Am citit printre randuri despre faptul ca-ti lipsesc serviciile de comestica din Romania.Daca intr-adevar ai nevoie,ma gasesti la Londra.Nu mai practic asta dar pentru tine imi fac timp :D
    Sincer si mie mi-e dor de serviciile de acasa,in special ale Alinei…
    Elena,ex Studio Dana

    • Teo

      Buna, Elena! Multumesc frumos de oferta, esti foarte draguta. Daca ajung vreodata prin Londra, te anunt :)

Trackbacks/Pingbacks

  1. Primul meu interviu | Cuvinte cu accent pe R - [...] Teodora: Mi-am dorit mereu să trăiesc într-un mix cultural. A avea colegi din toate colţurile lumii mi s-a părut ...
  2. Primul an de blog cu R | Cuvinte cu accent pe R - [...] oferit primul meu interviu [...]

Leave a Reply