Anca Gilca
Student in Franta: Alina Altam.

Student in Franta: Alina Altam.

Mar 21

Despre Alina Altam pot doar să vă spun că am apucat să o cunosc chiar înaintea plecării ei în Franţa. Aaa, să nu uit! E studentă la Drept şi îi plac pisicile!


De ce ai aplicat?

In principiu, am aplicat pentru programul de studii Erasmus în ideea că îmi va folosi după terminarea facultăţii. Din punctul meu de vedere, e un plus în CV să ai şi studii făcute şi în străinătate. Am aplicat pentru mobilitate şi pentru a vizita Franţa.

Ce ţi-a lipsit cel mai mult cât ai fost în Franţa? 

Mi-au lipsit prietenul, amicii, motanul :), programul de la supermarketurile noastre şi, în general, viaţa agitată din oraşele noastre. Acolo după ora 19 străzile sunt libere, magazinele închise. După o săptămână – două am reuşit să mă dau pe programul lor, însă e greu să îţi opreşti pornirile de a ieşi la ora 22 să cumperi o punga de chipsuri şi o bere:)

Ţi-a plăcut cel mai mult…

Am studiat într-un oraş de provincie din Franţa, în Angers, un oraş cultural, plin de muzee, castele, aşezat pe valea Loirei, deci am avut ce vizita. Noaptea, centrul vechi se transforma complet. Toţi studenţii străini se adunau în localurile mici de acolo şi ieşeau nişte “schimburi interculturale” pe cinste. E ceva…altceva. E cel puţin interesant să vezi şi modul lor de viaţă. Am observat că toată lumea de acolo e amabilă, asta în ciuda stereotipurilor cu care am plecat de aici, crezând că francezii nu sunt prietenoşi. Acolo oamenii nu merg încruntaţi pe stradă, probabil nu se lasă aşa uşor în faţa grijilor sau a problemelor, ceea ce îţi dă aşa o stare de relaxare incredibilă.

Ceva  nu ţi-a plăcut în Franţa…

Nu ştiu dacă nu mi-a plăcut ceva. Aşa cum am mai zis, am avut ceva probleme de adaptare la programul de funcţionare al magazinelor lor. Sistemul de învăţământ bine organizat, mult mai puţini tineri pe holurile universităţilor decât la noi, însă cam reţinuţi în a-ţi da informaţii pentru a te integra în sistemul lor. Bătaia pentru un loc de munca în domeniu e mare şi relaţia mea cu cei de la Drept a fost pe principiul “noi îţi dăm ce îţi trebuie ca să iei examenele dar nu rămâi aici să ne iei posturile”. Cel puţin ciudat.

E uimitor că în Paris la metrouri nu au scari rulante:) Ne-am chinuit groaznic cu bagajele după noi să schimbăm liniile pentru a ajunge în aeroport sau în gară.

România VS Franţa – Sistem de învăţământ

Nu am găsit diferenţe foarte mari. Cursurile de 3 ore în loc de 2 la noi, examenele tot ca la noi orale, pe baza de bilete. În schimb, la ei seminariile aveau credite separate şi chiar erau evaluate, nu ca la noi. Apoi aveau un sistem informatic foarte bun în care erau introduşi toţi studenţii, astfel puteai lua legătura oricând cu studenţi din orice an.  Bibliotecile mult mai bine dotate şi foarte modern administrate, tot pe baza unui sistem informatic fără prea mult personal.

Cam care era bugetul tău lunar? Se spune că Franţa e o ţară foarte scumpă.

E foarte adevarat că e o ţară scumpă. Facultatea ne asigura o finanţare de 500 de euro pe lună, însă numai chiria era 250. Fără o “cofinanţare” din partea părinţilor nu prea aveai cum să te descurci. Am încercat să lucrăm cât am stat acolo însă fără rezultat.

De ce să aplice un student pentru o oportunitate de studii în străinătate?  

Merită fără îndoială să experimentezi o deplasare de genul ăsta. Iţi schimbi un pic modul de a vedea viaţa, ştiu că sună profund, dar chiar îţi dai seama că există şi un alt mod de abordare a problemelor de zi cu zi. Nu mai zic de prieteniile care se leaga acolo. Oameni de milioane pe care altfel probabil nu i-ai cunoaşte niciodată.

Leave a Reply