Anca Gilca
Student in Danemarca: Manu Enache

Student in Danemarca: Manu Enache

Mar 07

Mai facem o oprire in Danermarca. Vă mai amintiţi că Diana Căciuleanu ne-a povestit cum e să fii student în DK şi a vorbit mereu la plural? A venit rând Manuelei Enache să ne povestească experienţa studiului în Danemarca. Şi Manu vorbeşte la plural pentru că e insoţită de Diana.

Manuela Enache este studentă la “Comunicare şi relaţii publice” în Iaşi. A fost anul trecut pentru un semestru în Vilborg şi de vreo trei săptămâni s-a reintors în fosta capitală daneză de care i-a fost dor.

Manu a ales să răspundă la interviu într-un mod deosebit. Să o citim pe Manu.

A început din nou nebunia. E dulcea îmbulzeală de emoție și lacrimi stoarse din interior, e noaptea aceea în care ai senzația că vei avea timp să le spui tuturor „la revedere” și ei să-ți spună să ajungi mare, să le scrii sau să nu-i uiți niciodată. Nici în acea clipă tu nu ești conștient că pleci. Picioarele îți sunt țintuite în podea și încerci să privești cât mai clar fețele lor. Despărțirile sunt mai ghidușe decât ne așteptăm și nu ne dăm seama dacă noi plecăm cu adevărat sau doar ceilalți sunt cei care ne văd ajunși undeva departe, undeva unde ceilalți ne fac să zâmbim mai mult.

 Pășesc spre ultimele ore. Am verificat biletele de avion și mă îndrept spre o nouă experiență pe un tărâm care vorbește despre faptele vikingilor și prinde în cerul nopților de iarnă o parte din lumina zilei.

A fost un moment în care mi-am descoperit dorința de a cunoaște cât mai multe despre diversitate. Nu mă mulțumeau  cursurile din țară și vroiam foarte mult să gust din poveștile Erasmus care au început să mă fascineze puțin câte puțin. În trei zile am reușit să așez într-un dosar actele noului meu vis. Siguranța a venit abia în clipa în care, împreună cu Diana Căciuleanu, am spus bun-venit celor 40 de studenți Erasmus alături de care ne-am petrecut cele mai frumoase 4 luni în Camp Logos, Beta Building, VIA University College – Viborg Danmark.

Fie că îți place sau nu rugbrød, că știi sau nu să mergi pe bicicletă nu ai cum să nu te îndrăgostești de Viborg, de țara poveștilor lui H.C. Andersen, de Danemarca. Povestea noastră nu pare a fi una tipică, nu este opera scriitorului sus menționat și nici parte din filosofia lui Kierkegaard. Ne-am potrivit atât de bine cei ce eram acolo și nu a apărut nici un conflict iar relațiile interpersonale par a nu se potrivi cu teoriile învățate la facultate. Deși naționalitatea română era cea pregnantă acolo, limba engleză era musai a fi cea oficială, și în afară de câteva glume despre imaginea pe care o au românii, nu s-au sesizat prea multe diferențe.

Prima zi la universitate nu a fost o întâlnire formală într-un amfiteatru rece, ba dimpotrivă, am avut parte de o sală plină de zâmbete, de un cântec ce a devenit parte din cultura „organizațională”, melodia ce încă ne trezește un gând de melancolie oriunde ne-ar găsi. Ni se face turul universității și studiem pentru 4 luni Animation as a learning tool, suntem fermermecați de Caroline pentru răbdarea ei în tehnicile de animație de la cut-aut animation la clay animation, de Børge pentru sarcasmul său și iubirea pentru artă, de Tommy pentru rolul de buddy pe care și l-a îndeplinit mai mult decât foarte bine și, mai ales, de Birgitte pentru că este persoana gata să te ajute în orice clipă, să găsească soluții în  momente de criză și să managerieze foarte bine orice e-mail cu titlul complaint referitor la petrecerea din weekend, chiar și pe cele aparent imposibile, îi zicem noi Mama B.

Alături de alți 40 de oameni pe care i-am întâmpinat cu ceai și căldură atunci când au venit, am trăit cele mai frumoase zile chiar dacă am avut senzația că începem să ne țesem propria lume. Nici în ziua de astăzi legăturile pânzei de păiajen nu s-au rupt și este cel mai crud sentiment pe care îl resimte fiecare, acela de a ne fi înțeles atât de bine în perioada Erasmus apoi ni s-a luat orice drept de a ne bucura de spațiul și ceea ce creasem până atunci. Ne-a rămas The Moustache, un ziar în care s-au scris vrute și nevrute, care a rămas pe site-urile universității, ale orașului Viborg și a continuat să apară chiar și atunci când am lăsat în urmă Danezia.

Ne-am întors. Am luat cu noi amintiri, animații și lucru în echipă, karaoke în Dickens, cumpărături de la H&M, Føtex și Fakta, cel mai greu cuvânt danez rødgrød med fløde și oameni pe care nu-i vom lăsa să ne uite niciodată.

Pentru studenții români, suportul financiar Erasmus este de-ajuns pentru a te descurca în micul orășel, fostă capitală. Dacă te gândești că îți va fi dor de familie și pâinea la 2 lei de la Panifcom, te poți obișnui foarte bine și cu cea de aici, la același preț iar familia îți va fi aproape la întoarcere, când te vei gândi la prieteniile legate aici. Peisajele, cele două lacuri, vântul dinspre mare și casele din cărămidă roșie te lipesc de locul acesta. Ce m-a făcut să mă întorc au fost oamenii care au crezut și au susținut ideile noastre.

 De la deșertul din Danemarca până în Skagen unde se dă bătălia între valurile Mării Baltice și ale Mării Nordice, experiența Erasmus mi-a rămas în …metabolism. Îmi sunt sărace cuvintele pentru a descrie experiența pe care am  trăit-o, de aceea ne-am întors și sperăm să ne continuăm studiile în Danemarca unde educația este gratuită, unde sperăm să adăugăm și o altă perspectivă asupra domeniului pe care îl studiem. Putem spune că încercăm să „pieptănăm” imaginea țării în ochii celor pe care-i întâlnim și prin ceea ce facem. Momentan iubesc România și Danemarca la fel de mult. Nu vă sfiiți de o astfel de experiență și îmbrățișați provocările, nu purtăm pentru mult timp vârsta de 20 de ani. Vă îmbrățișez cu drag din Viborg, Danemarca.

8 comments

  1. Roxandra-Maria

    Este incredibil cum ai putut asterna in cuvinte aceasta minunata experienta. Felicitari pentru darul de a creea si pentru informatiile date, fi sigura ca ne-ai transmis mult mai mult decat iti poti imagina!
    Multa bafta pe mai departe si de ce nu, vom astepta un a articol cu vesti noi despre tine.
    Cu drag,
    Roxandra-Maria -> studenta in Marea Britanie 🙂

  2. Manu

    Bună Ruxandra,
    Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Sper că experiența ta în Marea Britanie este la fel, sau poate chiar mai fascinantă.
    Baftă să ai și tu și să ne povestești și despre clipele cu aromă britanică.
    Cele mai bune gânduri,
    Manu

  3. Alex Daniela

    Draga Manuela,scriu in „calitate” de mama a unui viitor student la VIA, Horsens.
    Nu stiu daca tu mai esti in Danemarca, dar ma bucur sa stiu ca pentru tine a fost o experienta placuta!Si ,da, intradevar scrii magnific despre experienta ta. felicitari!
    Momentan sunt in spital datorita unor probleme de sanatate ( in care inca nu vreau sa-l implic pe fiul meu si sper ca evolutia sa nu fie atat de severa precum pare!) si am o sumedenie de intrebari referitoare la ce va insemna viitorul an universitar- si nu numai !- pentru el. Din cauza aceasta eu si fiul meu nu am avut timp sa discutam in amanunt, sa vedem ce informatii avem fiecare si unde suntem vulnerabili.
    Cred ca i-ar displace sa stie ca fac acest demers dar…sunt mama si acel cordon ombilical virtual poate nu e numai o poveste…
    Am gasit acest articol tot cautand informatii legate de studiile in Danemarca si recunosc ca nu am rezistat tentatiei de a afla unele informatii de la tine.
    Rugamintea mea ar fi daca ai timp in urmatoarea perioada sa-mi spui daca cunosti pe cineva care studiaza momentan la VIA, Horsens.As dori sa aflu care credeti ca ar fi informatiile importante care v-au lipsit la inceput si v-ar fi ajutat sa procedati intr-un anume fel… Cred ca este cam mult, nu-i asa?!
    Oricum orice amanunt pe care o sa-l primim va fi important deoarece sunteti „oamenii din interior” si cel putin eu nu o sa mai fac mii de presupuneri.
    Iti multumesc pentru timpul acordat si sper inca o data sa ma scuzi pentru acest deranj.
    O zi buna in continuare.
    Cu stima,Alex Daniela

  4. Manu

    Îmi pare rău pentru problemele de sănătate prin care treceți, dar cred că pasul de a studia în străinătate nu ar trebui decât să vă bucure. Știu că mamele au tendința de a se îngrijora dar în Danemarca educația este gratuită, universitate în general are coordonatori de departamente foarte bine pregătiți și sunt mereu dispuși să ajute studenții veniți aici la studiu. Eu încă mă aflu în Danemarca și cuvintele de laudă s-au înmulțit. Din păcate nu cunosc pe nimeni de la VIA Horsens, însă găsiți aici mai multe despre campus și date de contact: http://www.viauc.com/programmes/campuses/campus-horsens/Pages/campus-horsens.aspx

    Am cunoscut mulți studenți români aici și niciun cuvânt de rău. Singurul impediment ar fi stilul de viață destul de scump aici, chiria ajunge undeva la 300 euro (la care se adaugă un depozit de până la 6000 DKK, depinde de oraș) iar pentru celelalte eu am reușit să îmi fac cumpărăturile în limita a 250 euro pe lună. Profesorii sunt deschiși, modul de predare este foarte diferit iar experiența studenției aici nu poate fi decât una frumoasă. Aveți încredere în alegerea fiului dumneavoastră. Totul va fi bine. Sper că v-am mai ajutat cât de cât. Vă aștept cu alte întrebări, cu mare drag! Cele mai bune gânduri! Manuela

  5. Miha

    Buna,

    Eu sunt la inceputul cautarilor, asa ca vreau sa ma scuzi daca cumva ai scris deja pe acest subiect. Eu am absolvit deja o universitate bilingva in Romania dar nu am mai facut masteratul. Am 26 de ani si un copilas de 4 ani. As vrea sa merg sa imi continui studiile in Danemarca dar vad ca peste tot sunt tineri fara copii. Ai avut vreo colega care sa aiba o familie? Cat de nebuneasca crezi ca e ideea mea?

    Iti multumesc.

  6. Miha

    Am uitat sa precizez ca am si un sot 🙂 . Vom merge in familie dar numai eu voi fi studenta. El va sta pentru inceput cu fiica noastra pana cand ii vom gasi o gradinita. Dupa aceea, isi va cauta un loc de munca.

    • Buna Miha,

      Apreciez curajul tau de a face o astfel de schimbare in viata ta, cu atat mai mult cu cat ai si familie! Scrie, te rog, un mail colegei mele, Adina, la adresa edmundo@educativa.ro si ea te va ajuta cu detaliile specifice tie. Mult succes si tine-ma la curent 🙂

  7. Miha

    Iti multumesc mult! Chiar ma gandeam ca e un vis putin mai indraznet dar sunt foarte hotarata sa fac ceva :). O sa ii scriu un e-mail cat de curand.

Leave a Reply