Anca Gilca
Pe Facebook avem curaj. In offline de ce il pierdem?

Pe Facebook avem curaj. In offline de ce il pierdem?

Nov 25

Azi au apărut două videoclipuri noi. Sau poate au fost lansate de ceva vreme dar azi le-am văzut eu. Vor deveni virale. Versurile nu fac parte din acea categorie de piese care le asculți pe repeat și fredonezi refrenul însă videoclipurile sensibilizează și asta va face la Taxi și Vunk să înregistreze mii de share-uri și vizualizări. 

Știți la ce mă refer: la cele două videoclipuri dedicate luptei împotriva violenței domestice, în mod deosebit împotriva cazurilor femeilor bătute de bărbații de lângă ele. 

Videoclipurile prezintă situații reale pe care le-am întâlnit cu toții: la vecinul de deasupra, la o rudă, la o prietenă foarte bună sau poate chiar în propria casă. Dar gândul meu trist aduce o întrebare: ce facem în viața reală când întâlnim așa o situație? Evident că pe Facebook e ușor să dăm share, like și să adăugăm o postare de susținere a campaniei pe blog însă dacă vecina voastră de la etajul doi ar țipa plângând la ora 23.00 “Lasă-mă-n pace! Nu mai da!” ați merge la ușa lor? Ați suna la poliție? Sau v-ați gândi că nu vreți să aveți probleme, că e familia lor și rufele se spală doar cu ușa inchisă și că nu vreți să aveți scandal cu vecinul? Dar a doua zi când vă veți întâlni cu vecina la magazinul din colț, așteptând la rând să vă plătiți cumpărăturile, îi veți spune că ea și copiii ei nu merită asta și trebuie să aibă curaj să facă ceva pentru a scăpa sau o veți privi zâmbind și în gândul vostru veți spune trist “Săraca! Doamne ferește de așa o viață!”? 

Pe strada mea din Vaslui cazurile de violență sunt foarte dese așa că aproape de fiecare dată când merg acasă de sărbători am câte o intervenție: merg la ușă tremurând, bineînțeles că răspunde bărbatul care și el tremură de nervi, îl întreb dacă e totul în regulă, dacă îi pot ajuta cumva pentru că se aud țipetele două etaje mai sus. Și bineînțeles că el dă să îmi trântească ușa în nas și îmi zice că e treaba lui. În tot acest timp se aude mama cum se străduiește să își liniștească copilul spunându-i că tatăl e puțin nervos în această seară dar că o iubește. Nici ea nu crede ce spune. Ușa îmi este trântită, țipetele continuă așa că eu apelez 112, îmi dau datele, sosește mașina peste vreo 15 minute.

Eu încă tremur pentru că mă trec gânduri: dacă a doua zi mă așteaptă în scară seara și mă bate ca să îmi arate că nu am voie să intervin în viața lui sau dacă se ia de mama mea atunci când va afla de la “ziaristele blocului” că ea este mama celei care a chemat poliția sau dacă intervenția mea nu a făcut decât mai mult rău pentru că el va fi și mai nervos și revoltat pentru că l-a amendat poliția și își va vărsa toți acești nervi tot pe soție? 

Pe el îl ia poliția, va primi amendă. Ea rămâne pe holul scării cu mama mea care o încurajează însă ea plânge de abia poate respira. Eu mă străduiesc să liniștesc fetița care a participat la toate scenele așa că plânge și o strigă pe mama. 

Se face dimineață. Trecem pe lângă el, ne evităm privirile, e cu soția pe care aseară o snopea din bătaie și fetița drăgălașă care nu va uita ce a văzut. Nu ne spune nimic. Am întrebat mereu când am fost acasă dacă s-a mai auzit gălăgie de la vecinul nostru și mi s-a spus că nu. Sincer, nu cred că lucrurile s-au liniștit de tot acolo însă acest EL avea nevoie de o lecție prin care să vadă că nu este atotputernic și că nervii lui pot fi opriți. Încă mi-e frică de intrarea întunecoască a scării mele însă asta nu mă va opri. De fiecare dată când voi fi martoră la astfel de întâmplări mă voi băga cu prețul de a o păți și eu. Și vă întreb: câți dintre voi veți face asta? Acum veți răspunde că da dar atunci este posibil ca frica de moment să vă facă să dați înapoi. Vă rog, nu dați înapoi! Gândiți-vă că dacă ați fi în acea situație (voi sau o femeie dragă vouă) ați vrea ca cineva să intervină, ca cineva să oprească vorbele urâte, palmele și pumnii! Așa că pășiți cu curaj și interveniți și în mediul offline! 

Videoclipul trupei Taxi are deja 13.500 de vizualizări iar cel al trupei Vunk are 238.000. Conform unor statistici publicate de Centrul Filia în noiembrie 2012, 12.000 de victime există în România (și există multe altele nedeclarate pe lângă acestea!) deci dacă măcar o parte din românii care au vizualizat aceste videoclipuri ar interveni atunci ar exista un progres, ar exista o schimbare! 

Interveniți, vă rog! Nu doar share-uți! 


2 comments

  1. Ai dreptate Anca si ai facut bine fiindca ai chemat politia.
    Unii barbati (oarecum spus barbati) trebuie sa invete ca nu e bine sa dai intr-o femeie ca altfel vor fi consecinte. Si doar atunci cand vom lua atitudine si ii vom educa pe cei din jurul nostru vom putea sa producem schimbarea de tip occidental pe care o visam cu toti.
    Eu, din fericire, nu am astfel de vecini. Probabil ca as face la fel.
    Un barbat ce loveste o femeie nu e decat un baietel frustrat ce vrea sa se simta puternic terorizand si batand pe cei mai slabi fizici.
    Dar si mentalitatea din zona noastra (regiunea N-E) e de vina. Sunt destul de multe femei ce accepta sa fie batute decat parasite.

  2. Sta in puterea noastra sa schimbam mentalitatea femeilor si sa le ajutam sa aiba curaj si tot in puterea noastra sta “punerea la punct” a acestor barbati. Ma bucur mult, Razvan, ca si tu ai interveni!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Câte cuvinte despre violenţa domestică | Razvan Pascal's Blog - [...] acest articol fiind influenţat de ceea ce au scris bloggăriţele: Anca şi Anda Elena. Probabil nu aş fi scris dintr-un…

Leave a Reply