Anca Gilca
Invataminte in 1499 km

Invataminte in 1499 km

Nov 29

Săptămâna aceasta voi parcurge 1899 km. Am făcut deja 1499 km și până duminică se adună și ceilalți. Azi mi-am dat seama că nu am calculat niciodată câți km am făcut în cei patru ani de când lucrez în deplasări. De curiozitate voi calcula măcar așa, în mare, să văd cât am bătut România în lung și în lat. Nu toate săptămânile mele de deplasări sunt la fel de intense ca aceasta însă din toate învăț câte ceva: 

  • Cât mai puțin bagaj – sunt foarte mulțumită de trolerul meu mov mic și cochet. Dacă îmi calculez cu atenție hainele pe care le voi purta în fiecare zi atunci cu siguranță îmi vor încăpea în troler și laptopul și mapele. 
  • Haină cu glugă, nu umbrelă – săptămâna aceasta am trecut ba prin iarnă, ba prin toamnă. Când am plecat din Iași am lăsat o toamnă uscată și rece, când am ajuns în Târgu Jiu am găsit așa o iarnă încât mi-am zis că dacă sunt harnică și descurcăreață îl găsesc pe Moș Crăciun pe lângă Poarta Sărutului. La Deva și Hunedoara am găsit iar o toamnă uscată însă în Reșița și Caransebeș m-a întâmpinat ploaia. (Da, am trecut prin toate aceste orașe în 3 zile) Nu am avut umbrelă și tare m-am bucurat. Gluga mi-a oferit și căldură și m-a ferit de stropii de ploaie sau de ninsoarea moale. Umbrela nu ar fi făcut altceva decât să îmi îngreuneze deplasarea și să îmi mai ocupe o mână din cele două care deja erau ocupate: una cu geanta de umăr și alta cu trolerul. 
  • Numere de taxi salvate în telefon – atenție însă să nu fie numere de taxi căutate pe internet ci ar fi indicat să fie din recomandările localnicilor. Astfel evităm “rechinii”. În agenda telefonului meu de servici am la litera T o însiruire de nume: Taxi Arad, Taxi Brașov, Taxi Reșița etc și (mai) mereu sun cu încredere. Dacă nu ai număr de taxi deja salvat în telefon e posibil să: nu îți meargă internetul pe mobil și să nu poți găsi unul rapid, să oprești oameni pe stradă care să nu știe numere de taxi (în orașele mici, în mod deosebit, nu sunt folosite prea des taxiurile), să te urci urgent într-un taxi care are un preț pe km prea mare și nu poate (sau nu vrea) să îți dea nici bon fiscal. 
  • Nu vorbi (prea mult) cu taximetriștii – știți că sunt vorbăreață și sociabilă de felul meu însă unii taximetriști mă sperie. Mă întrebă prea multe lucruri – cum ar zice mama mea, mă ischitesc – ba că ce treabă am în oraș, ce meserie am, de unde sunt, ce vârstă am, cum de acceptă prietenul să umblu așa mult prin țară, cum de am curaj să umblu noaptea singură. Chiar la Târgu Jiu un taximetrist căruia i-am spus că în drum spre gară aș vrea să oprim câteva minute pe la monumentele din oraș m-a speriat nițel: a coborât din mașină la fiecare monument, m-a condus, mi-a zis scurt câteva ceva din istorie apoi a continuat cu întrebările personale. De la Masa Tăcerii către Coloana Infinitului m-a întrebat dacă nu mi-e teamă să umblu singură având în vedere că bărbații sunt periculoși și pot profita de faptul că umblu singură după ce se întunecă. În acel moment am întrebat cât am putut de amuzată dacă acum mă duce la Coloana Infinitului sau în vreo pădure de la marginea orașului. E posibil să se fi simțit jignit dar măcar a mai tăcut din gură. Am ajuns bine la gară, stați liniștiți. La extrema cealaltă se află taximetriștii care mi-au prezentat istoria orașului, am dezbătut subiecte de actualitate la modul cel mai serios. 
  • Caută cazare din timp – pentru că eu nu am făcut asta am ajuns să dorm în Hunedoara la un hotel în care nu prea era căldură. Două pilote și un calorifer aproape rece mi-au ținut de cald. Hotel Heaven se numește. 
  • Folosește Forsquare pentru a vedea care sunt cele mai ok restaurante altfel vei păți ca mine – ca să nu umbli prin ploaie de la un restaurant la altul vei rămâne în primul nimerit, recomandat de cineva, dar în care nu există separeu pentru nefumători, prize, wireless sau lumină prea bună. Când stai mai bine de 4 ore într-un restaurant și mai ai și întâlniri cu viitori colaboratori toate aspectele enumerate mai sus contează!
  • Circulă cu trenul – uneori nu ai de ales și trebuie să circuli cu microbuzul dar dacă ai de ales atunci alege trenul. În microbuze e frig, simți fiecare gaură din astfalt, șoferul oprește în toate stațiile iar călătorii împart prea puțini metri pătrați.
  • Nu petrece prea mult timp în gară/autogară. Gările și autogările (cele mai multe dintre ele) nu sunt cele mai prietenoase și sigure locuri. Laud însă cu toată inima gara din Drobeta Turnu Severin și autogările din Deva și Reșița care arată excepțional, sunt foarte curate, au locuri special amenajate în care poți servi o cafea și ai și wireless. Mai sunt și alte gări și autogări faine din orașe mici însă nu mi le mai amintesc acum pe toate. 
Mă îndrept spre ceilalți kilometri pe care îi voi parcurge cu trenul. Vă povestesc într-un viitor post și despre călătoriile la cușetă. Până atunci ia spuneți-mi cum vă pregătiți voi pentru excursii de genul acesta: mulți kilometri, timp puțin. Vreau să învăț din kilometrii voștri astfel încât să mi-i fac pe ai mei care urmează mai liniștiți și eficienți.
I don’t travel with my band but a totally agree!

Leave a Reply