Sa nu uitam ca ne-au facut si bine. A great teacher changed my life.

Eram in Norvegia când am văzut înregistrarea cu, de acum, vestita profesoară de la școala de fițe care cerea mită. Ce contrast! Eram într-o țară cu un nivel total diferit de trai față de al nostru iar eu mă cruceam în fața unui video care descria o situație din țara noastră. Apoi am dat click pe multe link-uri despre acest subiect și despre profesorii care cer și iau mită.

Să nu uităm însă că nu toți profesorii sunt așa și că și datorită unor profesori am devenit azi oameni. Fie că ne certau mereu, fie că aveau grijă de noi părintește e clar că toți avem în memoria noastră profesori cu care ne-am intersectat de-a lungul timpului.

Profa de mate din liceu.  Ea e prima de care îmi amintesc. Doamna Loghin. O femeie cu coloană vertebrală, o femeie pe care nu voiai să o superi și de care cu toții ne amintim cu drag la reuniunile noastre periodice. Doamna Loghin se supăra dacă o fată ieșea la tablă iar când ridica mâna ca să scrie în partea de sus a tablei i se vedea spatele, la piele mă refer. Dacă se întâmpla asta atunci fata era trecută la loc și urma un moment de predică în care auzeam cum fetele trebuie să se îmbrace adecvat. Atunci mă enervau predicile însă îi dau dreptate de fiecare dată când intru într-un liceu, adică cel puțin o dată pe lună. Tot doamna Loghin îl trimitea pe Paul, în clasa a noua, la baie să își dea jos gelul de păr. Nu îi plăcea nici asta. Ne amuzam teribil atunci și nu ne venea să credem că chiar face asta, chiar îl trimite la baie să își dea jos gelul de păr. Nu îndrăzneam să chiulim. De fapt am făcut asta o dată toți din clasă și s-a lăsat cu supărare. De fapt era dezamăgită de noi și pe bună dreptate. De la doamna Loghin nu am învățat doar matematică ci și lecții de viață. Și acum îmi amintesc cum mi-a spus că în viață trebuie să fac ce îmi place. A trebuit să terminăm liceul și să așteptăm o reuniune la un pahar de vin ca să recunoaștem aproape toți din clasă că doamna Loghin era de treabă. 

Proful de info din liceu. În liceu am fost la profilul mate-info, am ajuns acolo din greșeală. De fapt am ajuns acolo pentru că am auzit eu că viitorul este al programatorilor și din asta voi face bani sigur. Am aflat apoi că din ceea ce îți place să faci cu adevărat faci bani. Deci din greșeală am ajuns la mate-info și orele de informatică erau pentru mine o povară, un chin. Uram orele de info și momentele în care proful era supărat pe noi și ne scoatea la tablă pe toți. Eu plângeam la tablă, proful se chinuia să îmi explice funcția “repeat until” și nu știa nici el cum să îmi explice o funcție așa simplă astfel încât să o pricep. Nu înțelegea cum de îmi plăcea matematica dar la informatică mintea mea se bloca. Eu, drac de elev bătut în cap de nici o funcție simplă nu pricepeam, plângeam la tablă și acest profesor niciodată nu a țipat la mine, nu mi-a vorbit urât. Mereu mi-a explicat cu calm. Am luat o dată 9 în teză, era o performanță pentru mine. Cred că era singurul 9 la informatică în teză și era datorită răbdării domnului Apopuțoaie. Îmi amintesc de o zi în care noi toți din clasă l-am enervat foarte tare. Era vina noastră și noi știam asta. Nu îmi amintesc ce făcusem dar îmi amintesc că ne-a spus ceva părintește, cât să ne certe, apoi a ieșit din clasă în mijlocul orei preț de câteva minute în care a făcut ture pe hol ca să se calmeze și să nu țipe la noi. Ținea la noi. În ultima oră de informatică pe care am făcut-o împreună mi-a spus că informatica nu e totul în viață, important e să fac ce îmi place.

Profa de română de la un alt liceu. Doamna Sălcianu. De ea știe mai tot Vasluiul că e cea care motivează elevii să facă voluntariat. A influențat multe vieți. Pe a mea în mod deosebit! Lecții de viață am învățat de la ea și ar trebui să scriu cel puțin 10 articole ca să pot povesti cum au fost anii în care mi-a predat fără să își dea seama că face asta. Mi-a predat din școala vieții și a avut grijă să nu am nota scăzută la purtare în catalogul vieții.

Doamna învățătoare. Mi-a plăcut atât de mult de dumneaei încât până în ultima clipă din clasa a opta am vrut să dau la un Liceul Pedagogic din Bârlad ca să devin învățătoare. Ziua de naștere a doamnei învățătoare Bateriuc este 1 iunie și în fiecare an de ziua ei mă străduiesc să ajung acasă, să îi ofer o floare și să îi urez “La mulți ani!”. Fac asta și acum. Dacă nu ajung de 1 iunie atunci ajung în luna mai sau în luna iulie și tot nu las un an să treacă un an fără să o văd și să mă alimentez cu bucuria transmisă de ochii ei că  merg la ea.

Nu cred că profii mei de care v-am povestit mai sus își amintesc întâmplările notate. Eu mi le amintesc periodic și gânduri bune merg către ei.

Mai sunt profesori care mi-au lăsat câte ceva bun și le mulțumesc tuturor. Și mă gândesc la ei și la cum se simt ei când văd că presa vuiește de mesaje urâte la adresa cadrelor didactice. Amintiți-vă, vă rog, de acei profesori care v-au influențat în bine. Sunați-i azi sau rugați pe cineva să meargă la liceu în orașul, în numele vostru, să le ducă o floare. Sau măcar scrieți-le un mesaj pe Facebook.

Și, părinți, nu mai alimentați monștri. Nu îmi amintesc de cadourile făcute doamnei învățătoare că eram prea mică dar știu clar că în liceu le luam profelor flori. Dacă au fost ani în care am luat altceva decât flori rog colegii să îmi amintească. Însă niciodată nu am strâns averi ca să le luăm cine știe ce cadouri. Și aceste cadouri le făceam pentru că voiam noi, nu pentru că ne cereau ei și ne organizam noi, copiii din clasă, fără intervenția părinților. Aici e problema cred: unii părinții au astfel de inițiative – haideți să punem bani să îi luăm un set de vase doamnei învățătoare ca să fie și mai drăguță cu copiii noștri (de asta îmi amintesc de când era fratele meu în școala primară) – care duc la creare monștrilor filmați cu camera ascunsă. Cât am fost eu în liceu nu am văzut așa ceva și mi-a fost bine. Cât a fost fratele meu în liceu nu am văzut astfel de comportamente și i-a fost și lui bine. De noi sunt influențate astfel de comportamente și pot fi influențe pozitive sau negative.

În încheiere, vă las cu un video care are puține vizualizări din punctul meu de vedere. Thank a teacher today!

Cui vrei sa ii multumesti tu azi?

  1. Pingback:Raportul meu pentru biblioteca bloggerului român | Anca Balaban Popa- Iscu

  2. Razvan says:

    Mi-a facut placere sa citesc articolul. Ai dreptate, sunt profesori cu bun simt si care ne influenteaza pozitiv viata. Si depinde de noi, ori de parinti, sa nu “cream monstri” care sa ceara cadouri scumpe.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

6

mins
read

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.