Nebuniile si normalitatile lui 2013.

Ca tot omul, la final de an mă gândesc la ce am făcut anul acesta din ce mi-am planificat, ce am făcut fără să planific, ce vreau să fac anul viitor.

Normalitățile au adus experiențe și amintiri frumoase:

– mutarea într-un nou apartament – care mă mulțumește cu mult mai mult decât prima chirie – cu doi oameni foarte dragi. Am rămas tot în zona Păcurari, îmi place mult că e liniștit, aproape de centru iar prețurile sunt decente. Într-o zi va fi scris numele meu pe foaia de la avizierul asociației de locatari într-un bloc din Păcurari 🙂

– în luna aprilie am adoptat o pisică, o cunoașteți deja pe Dafi de pe Facebook, iar în luna octombrie m-am trezit cu două. Nu vă gândiți la prostii, vă rog. Acum avem acasă două pisici: Dafi și Vanea. Vanea este băiețelul familiei, a fost adoptat de colega de apartament. Ne distrăm și învățăm să fim responsabili: să descoperi la ora 12 noaptea că nu mai ai absolut nimic de mâncare pentru pisici nu e chiar plăcut deci responsabilitatea este cea care te scutește de un drum nocturn la non-stop-ul din colț.

– mi-am făcut planuri să mă mut la București, le-am anulat. Nici nu e întâmplător în viață ci totul se petrece exact așa cum trebuie ca nouă să ne fie bine! Și mie îmi e tare bine în Iași!

– am călătorit foarte mult în interes profesional. Aproape știu mersul trenurilor pe de rost, am în agenda telefonică numere de taxi din foarte multe orașe din țară și am descoperit anul acesta că România este o țară frumoasă, cu oameni buni, cu elevi excepționali. Trebuie doar să lucrăm acest material pe care țara ni-l oferă și să îl șlefuim. Și nu, nu îmi vorbiți, vă rog, de politicienii care nu fac nimic pentru ca România să fie schimbată. Începeți să schimbați acolo unde aveți puterea să faceți asta!

– am învățat foarte multe lucruri noi și frumoase datorită colegilor mei din cadrul Grupului EDUCATIVA și Fundația Tineri pentru Tineri.

Nebuniile m-au scos din zona de confort. Poate că unele nu vi se vor părea “prea nebunii”. Avem zone de confort diferite:)

– am fost la Aventura Parc în Gura Humorului, m-am cocoțat prin copaci, am zburat de la un copac la altul și alte diverse de acest tip

– am făcut o nouă ediție RIUF – Romanian International University Fair. Și am făcut-o cea mai bună. A fost ultima pentru mine.

– am început un nou proiect, ceva nou care m-a ținut trează nopți bune și care m-a determinat să învăț să înving excelul. Deocamdată purtăm o luptă egală dar mai e puțin până îl voi învinge! Excelul a avut un rol esențial în ultimul an în a mă scoate din zonele mele de confort!

– am avut un maraton al trainingurilor. Anul acesta am ținut foarte multe traininguri cu grupuri diferite de la care (ghiciți deja ce urmează să scriu) am învățat multe. Aș putea spune chiar că m-am călit. Anul viitor am un obiectiv care are legătură cu dezvoltarea mea ca trainer deci dacă ajung la urechile voastre oportunitățile de acest tip, vă rog, ajutați-le să ajungă și la urechile mele.

– am sărit cu parașuta! Aceasta este nebunia anului! Senzația absolut minunată din momentul în care ești în ușa avionului și aștepți semnalul să sari mă va urmări mereu! Cam o lună de zile după ce am sărit mi-am băut cafeaua uitându-mă la poze și video iar în momentele în care eram absolut în afara oricărei zone de confort mă uitam la poze și îmi spuneam că dacă am avut curaj să sar de la 3000 m altitudine atunci categoric pot să realizez ce îmi propun. Not a big deal pentru unii dintre voi dar a very big deal pentru mine! Bungee jumping în 2014.

– mi-am luat mașină. Nu și carnet însă. Cred că asta este de fapt nebunia: nu reușesc să iau carnetul de șoferi. Hard to kill e titlul filmului în care joacă Steven Segal, Hard to get it e titlul filmului în care jucăm eu și carnetul de șoferi. În atenția prietenilor care m-au sfătuit de-a lungul timpului să nu “mă mai laud” cu această ispravă a mea: sinceritatea e cea care apropie oamenii, în general. În cazul meu, sinceritatea mea e cea care vă va determina să mergeți doar pe trotuar și să nu mai treceți strada prin locuri nepermise.

 Planurile pentru 2014 vor fi așezate mâine pe o hârtie colorată și parfumată. Acest joc naiv – de a scrie planurile – mă va ajuta să îmi pot urmări realizările și eșecurile și mă va face să fiu și mai responsabilă față de mine. Am o responsabilitate și față de persoanele dragi și foarte dragi de lângă mine, față de colegii mei, față de mașina mea care așteaptă cu nerăbdare să fie condusă și de mine, față de cărțile din bibliotecă care nu înțeleg de ce le-am cumpărat dacă nu le citesc, față de Dafi care are nevoie de mai multe ocazii de flocoșit și față de voi care mi-ați și scris că ați vrea să vă dau motiv să intrați zilnic pe blog nu doar o dată pe săptămână sau chiar mai rar.

Haideți, să ne odihnim, să ne pregătim de finalul lui 2013 și să îl întâmpinăm pe 2014 cu entuziasm și gânduri bune!

Cu părul în vânt și cu curaj îl voi întâmpina eu pe al meu în speranța că îmi va lăsa un sentiment cel puțin la fel de minunat ca cel avut la aterizare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5

mins
read

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.