Azi m-am simtit al naibii de mica! E datorita lor!

Azi am cunoscut vreo 30 de persoane noi. Sunt la Leaders School săptămâna aceasta și astăzi, în cadrul sesiunii de introducere, am avut ocazia să mă simt al naibii de mică! Vi se pare ciudat că spun că “am avut ocazia”? O spun cu mulțumire și cu pasiune în creștere pentru munca mea!

Cei care m-au făcut să mă simt al naibii de mică și să simt că ce am făcut eu în liceu e nesemnificativ sunt  trei elevi care participă și ei la Leaders School. Cum să nu simt că am ajuns la 25 de ani făcând destul de puține lucruri din potențialul maxim al lucrurilor pe care aș fi putut să le fac când cunosc tineri ca cei trei?

Diana este elevă la Colegiul Negruzzi Iași, a participat la olimpiada internațională de geo-fizică din Indonezia, a terminat acum clasa a XII a iar pe 28 septembrie pleacă la studii în străinătate. La Oxford. Mai adaug și că este foarte pasionată de pictură și că se ocupă de asta cu la fel de multă responsabilitate precum s-a ocupat și de școală.

O altă participantă este elevă la Colegiul Național Sfântu Sava din București și acum a terminat clasa a XI a. Este olimpică, are deja un loc asigurat la Universitatea din Helsinki, a participat vara trecută la o școală de vară la Cambridge. Și brusc mă întreb: Anca, ce făceai tu în vacanța de vară din clasa a X a sau a XI a?

Am cunoscut și un elev al Colegiului Național de Informatică București care lucrează împreună cu un alt coleg deja pe platfoma freelancer.com, platformă despre care eu am aflat de curând. Și mă întreb: Anca, nu ai folosit cumva același internet ca acești tineri?

Și mai sunt tineri care participă la acest eveniment și care au realizat până la vârste cuprinse între 18 și 24 de ani lucruri grozave!

Când ascultam prezentările lor simțeam cum mă fac mică mică mică și cum nu reușeam să găsesc în memoria mea lucrurile alea super grozave care să le fi făcut eu.

Tinerii aceștia reprezintă acea parte a elevilor din România despre care presa își amintește doar cu ocazia olimpiadelor internaționale și a prezenței pe podium. Atunci sunt ai noștri. Atunci presa pune titluri de laudă, o laudă pentru România că îi are.

Jos pălăria în fața voastră, tineri și elevi care alegeți să faceți performanță încă din liceu, care alegeți să învățați din clasa a X a lucruri și noțiuni pe care eu le-am învățat în facultate!

Jos pălăria și mulțumiri că mă motivați să îmi fac meseria cu o pasiune și mai mare!

Jos pălăria pentru că îmi aduceți un plus de motivație!

  1. Teo says:

    E minunat sa descoperi asta despre tinerii din ziua de azi, pentru ca stii ca despre ei se aud numai lucruri rele. In schimb, nu ai de ce sa te simti mica in fata lor, pentru ca vremurile nu se pot compara. Cand faceam noi liceul, abia existau tabere de vara, in care mergeai la mare si atat. La facultate, internship-urile abia isi scoteau capul din nisip si tot asa. Deci sa te bucuri de ce ai reusit pana acum, cu resurse putine. Asta e cheia. 🙂

    1. Anca Gilca says:

      Asa este, Teo, existau alte oportunitati pe vremea noastra (se pare ca a venit momentul sa ma exprim asa) insa tot am sentimentul ca as fi putut face mai multe. Timpul nu e pierdut niciodata, nu-i asa? 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2

mins
read

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.