Unii zic ca m-am ajuns.

Pe măsură ce trece timpul şi eu mai cresc niţel învăţ să primesc complimente. În funcţie de starea în care sunt, când primesc un compliment ori zâmbesc frumos şi mulţumesc ori pun capul în pământ şi îmi caut de treabă. Încă sunt în căutarea reacţiei potrivite pentru cel care are amabilitatea să îmi facă un compliment. 

Un lucru mi-e clar însă: ştiu sigur ce nu e un compliment! Nu de puţine ori mi s-a întâmplat să fiu întrebată ce lucrez, cât câştig şi să mi se spună replica mult prea enervantă pentru mine: “Ooo! Bravo ţie! Te-ai ajuns!”. Da, de parcă “m-am ajuns” pe munca altuia şi nu pe a mea, pe susţinerea altuia şi nu pe a mamei mele, a fratelui şi a prietenilor care mi-au fost alături şi când nu credea nimeni că am să “mă ajung”. 

Dacă sunt întrebată unde lucrez şi zic că sunt coordonator pe o secţiune dintr-un proiect cu siguranţa aud “Te-ai ajuns”. Dacă sunt întrebată cât câştig atunci e dilema şi mai mare: dacă zic sub 1000 Ron vine replica “Săraca de tine! Cum te descurci?”, iar dacă zic peste 1000 Ron vine replica deja ştiută “Te-ai ajuns!”. Dacă dau un interviu la o televiziune şi pun o poză pe Facebook atunci vin şi comentariile de genul: “Anca, ai ajuns la TVR! Te-ai ajuns! Bravo ţie!”. 

Dacă vorbim de viaţa personală atunci eu clar nu am voie să spun nimic pentru că orice aş spune primesc contra-replică: dacă zic că m-am certat cu prietenul meu atunci mi se va spune “Eii, dar acu vrei şi tu să fie bine şi la servici şi sa fii mereu în deplasări şi să fie bine şi acasa?” sau dacă zic că am ceva probleme la servici voi auzi “Lasă Anca, măcar îl ai pe Alex care te aşteaptă cu drag acasă”. 

Dacă zic că am probleme la şcoală, multe absenţe, dizertaţie ioc atunci mi se va spune: “Lasă că tu măcar ai un job!”. 

Să fac să îmi fie bine profesional şi personal înseamnă că m-am ajuns? 

Da, poate că cei care îmi zic replica cu “Te-ai ajuns!” (şi poate vi se întâmplă şi vouă să o primiţi) vor sincer să îmi facă un compliment, însă în mintea mea clar are o conotaţie nu prea bună. Mă face să mă simt de parcă nu am voie să fac să îmi fie bine pe toate planurile doar ca să nu îi supăr pe cei care trec printr-o perioadă proastă, care au un job ce nu le place, care câştigă mai puţin decât ar vrea şi nici nu fac nimic să le fie mai bine. 

Îmi dau seama că după acest post voi primi mai puţine complimente şi aprecieri ca de obicei. Totuşi, prefer doar complimente sincere şi mă pot lipsi de linguşeli ieftine şi comentarii cu frustrări. 

*Sursa foto: aici

    1. Anca Gilca says:

      Cred ca riscul reprezinta problema in acest caz: multora le este frica sa riste pentru a-si atinge scopul propus in viata si atunci li se pare mai usor sa se planga.

  1. Teo says:

    Anca, daca nu te-ai ajuns, o sa-ti spuna ca te-ai schimbat. Si daca nu te-ai schimbat, cum vrei sa evoluezi? Si tot asa. O mica frustrare tot cred ca exista in mintea celui care iti face astfel de complimente. 🙂

    1. Anca Gilca says:

      Pun pariu ca incepand de azi nu o sa mi se mai spuna ca m-am ajuns ci ca, da, m-am schimbat. Ca doar mi-a aroganta pentru ca am indraznit sa scriu asa un post, nu? 🙂

  2. Anca te-ai ajuns! :).

    Glumesc. Stii vorba aia care la noi la romani e deja un laitmotiv: “Sa moara si capra vecinului”. Putini sunt oamenii care fac complimente din adancul sufletului si pentru ca asta simt sa spuna. Multi dintre asa zisii prieteni pe care ii avem fiecare din noi, dispar atunci cand avem probleme mai mici sau mai mari.
    Putini sunt cei care raman langa tine si se bucura de ascensiune, dar mai ales te sprijina in declin.
    Eu unul iti doresc sa evoluez cat mai mult si sa ajungi cat mai sus pe scara ierarhiei sociale, sa fii implinita spiritual – personal si sa devii un profesionist in ceea ce faci.

  3. ines says:

    Anca, să știi că, atunci când m-am extaziat în fața drăgălășeniei cățelului tău, am fost sinceră. De fapt, cred că el s-a ajuns! 🙂

  4. Bogdan says:

    Eu inteleg remarca “te-ai ajuns” ca avand o conotatie negativa, adica “esti o persoana parvenita, care a ajuns sa-si atinga un tzel prin mijloace dubioase”… ceea ce arata ca persoana ce-ti aduce “lauda” asta, nu-ti acorda prezumtia de nevinovatie, adica nu te respecta si nu pune pret pe munca si capacitatea ta.

    Niste simple “felicitari” sau “bravo, ma bucur pentru tine” ar fi de ajuns.

  5. Pingback:Have a break. Have a TED. | Anca Gîlcă - Un Român Optimist

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2

mins
read

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.