Ne-buna de maritat!

De felul meu, nu gătesc. Nu stau în bucătărie. Deocamdată am o scuză chiar foarte bună: nu îmi place bucătăria din căminul studenţesc. Îmi place mai mult “drumul caserolelor” Vaslui – Iaşi.

Aseară însă îmi era poftă de un borş (culmea, de unul bun!) şi am făcut rapid nişte cumpărături cu gândul că pentru prima dată pe 2012 voi mânca ceva gătit de mine.

Am pregătit oala, ingredientele, le-am tăiat aşa frumos cum am văzut la Jamie Oliver şi le-am pus la fiert. Cu multe drumuri pe hol (eu stau la prima cameră de pe coridor iar bucătăria e exact în capătul opus) am reuşit să îmi dau seama de următoarele:

  • am uitat să cumpăr fidea. Aşadar, am mâncat un borş mai…gol.
  • am cam ars ceapa. Am cumpărat o singură ceapă şi o colegă de cameră mi-a zis râzând pe sub mustăţi: “Aşa gospodină eşti tu că ai cumpărat o singură ceapă?”. Nu mi-am dat seama dacă sunt gospodină sau nu însă sigur trebuia să cumpăr o ceapă “de rezervă”.
  • au fost dăţi în care am ars şi cartofii prăjiţi. Să zicem că a fost doar ghinion.
  • nu îmi place să gătesc. Cel puţin nu acum. Mă tot amăgesc cu gândul că atunci când mă voi muta cu chirie şi voi avea doar eu bucătărioara mea e posibil să înceapă să îmi placă gătitul mai mult decât mâncarea la caserolă.
  • îmi place mai mult să spăl vasele decât să gătesc. Aşadar sunt dispusă să închei “colaborări” în acest sens. Colega găteşte, eu spăl vasele.

Ştiţi de fapt ce mă roade pe mine? Că de aseară şi până azi am auzit de cel puţin cinci ori un verdict: “Auleu! Nici un borş nu ştii să faci! Nu eşti bună de măritat!”. Glumim o dată, glumim de două ori însă când aud asta de mai mult de trei ori încep să mă gândesc serios. Chiar aşa mult contează talentul la gătit când ţi se pune un inel pe deget şi primeşti întrebarea care te face să plângi de fericire? Culmea e că nu am auzit asta de la cel care ar avea de suferit de pe urma antitalentului meu ci de la omuleţi din jurul meu care nu au treabă cu oalele mele.

Peste două luni mă mut cu chirie şi am să iniţiez o campanie: cadouri de chirie nouă. Cu mare drag voi primi o carte de bucate.

Din fericire pentru mine, mai trec câţiva ani până mă voi mărita. Mai am timp.

Până una alta, borşul meu de aseară va rămâne tot în oală pentru că eu fug la Târgul de produse culinare  de la Turnul Golia!

  1. Stefan says:

    mai sa stii ca asa de “casa noua”(cum ar veni ca te muti si o sa fie o casa noua-nu noua ca ar fi abia terminata ci noua pentru tine 😀 [best explication ever]) iti fac eu un cadou si te invat sa faci bors. macar sa stiu ca in cazuri speciale cum a fost aseara, nu strici borsul si faci ceva comestibil

  2. Stai liniştită, n-a murit nimeni dacă n-a ştiut să gătească. Se găsesc soluţii, iar asta e o chestie care se învaţă. Nu-i bai, nu dispera.

    În plus, cine ştie ce îţi rezervă viitorul?

  3. Teo says:

    Ei, Anca, o sa iti gatesti tu placerea asta. Eu am descoperit ca imi place sa gatesc acum cateva luni, cand am fost in vizita la viitoarea mea casuta.
    Iar cu maritatul, nu,nu are absolut nici o legatura :)) Te iubeste? Mananca sandwhich-uri 😀

  4. Je says:

    Eu deja ti-am pregatit cartea de bucate 🙂 are 200 de pagini cred, numa’ bune de studiat si experimentat, ca pentru mancat, exista restaurante/pizzerii renumite si care au mancare comestibila.

  5. T&T says:

    Nici o carte de bucate din lume nu poate suplini lipsa placerii de a gati si de ce nu, de a manca. Gatitul fara chef, doar din instinct de supravietuire nu va duce niciodata la altceva decat la un ghiveci de calorii, proteine si resurse minerale aruncate haotic in stomac doar pentru a astampara nevoia de energie. E adevarat, “nu traiesti ca sa mananci, ci mananci ca sa traiesti”, dar totul se poate transforma intr-o adevarata… scuzati!… orgie gastronomica cu orgasmul aferent acestei pasiuni cand totul se deruleaza de placere, cu pasiune si cu multa-multa imaginatie.
    P.S. Chiar asa, doar o ceapa? Si o prajesti inainte da o pune in bors??? OM(F)G !
    Scuzati limbajul colorat pe ici, pe colo! 😀

    1. Anca Gilca says:

      Asa am vazut eu la o matusa: ca prajea ceapa. Talent la gatit nu am, cu siguranta! Tind sa cred insa ca in urmatorii doi ani voi invata si eu, macar de rusinea mamei mele, sa gatesc:)

  6. Andrei says:

    Eu cred ca nimic nu se compara cu sentimentul pe care il are un copil atunci cand mananca mancare gatita de mama lui. Asa ca daca iti vei iubi copiii (si sint sigur ca ii vei iubi), atunci nici prin gand nu iti va trece sa gasesti o solutie de compromis…;)

    1. Anca Gilca says:

      Andrei, cele scrise de tine ma provoaca nu numai sa invat sa gatesc ci sa invat sa gatesc foarte bine. Asa este, cred ca asta ma va responsabiliza din acest punct de vedere. Multumesc:)

  7. Andra says:

    Anca,stai linistita. Singura scuza e bucataria de camin… iti spune bucatareasa din mine:)). Am incercat si eu odata sa fac pilaf,dar nu mi-a iesit. Pe cine crezi ca am dat vina? Pe aragazul electric de la camin,pentru ca eu sunt o bucatareasa extraordinara o:).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2

mins
read

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.