Student in Spania-Madrid: Mihaela Axinte

Despre sistemul de învăţământ din Spania nu ştiam nimic până să stau la poveşti scrise pe mail cu Mihaela şi Andreea. Au avut parte de experienţa studiului la o universitate spaniolă şi bineînţeles că le vom citi rândurile cu amintiri frumoase, entuziasm şi neplăceri.

Pe Mihaela e posibil să o cunoaşteţi, să o fi văzut pe scenă la Teatrul Ludic, să o fi auzit cântând la chitară. Acum ne vom începe săptămâna aflând de la Mihaela Axinte („Relaţii publice şi publicitate” Iaşi) ce au însemnat pentru ea studiile universitare în Spania. Pentru că Mihaela e o persoană haioasă şi energică veţi vedea cam multe „emoticons” în următoarele rânduri 🙂

Unos, dos, tres…

A fost o oportunitate interesantă, iar faptul ca ştiam puţin limba spaniolă m-a determinat să iau cursuri la Centrul Cultural de Limbi Străine şi să o aprofundez, special pentru a aplica la bursa. De ce Spania? Datorită oamenilor ei amabili şi deschiderii pe care o oferă studenţilor. Şi drept să îţi spun, şi faptul că nu mai aplicasem mă făcea să regret că pierd această şansă. Chiar dacă mai târziu, aplicarea a venit foarte bine. 🙂

 Dor de casă?

Mâncarea românească, puţin prietenii şi familia, dar nu foarte mult:)) Mancarea insa….:))

A, desigur, uitam sa zic: chitara mea acustică. Cum Spania este ţara muzicii clasice la chitară, a muzicii latine, vedeam zilnic astfel de reprezentaţii şi tânjeam mult. Să fi închiriat mă ajungea cât o chitară simplă de achiziţionat. Am preferat să cumpăr un ukulele, ştii tu, chitara mică la care se cântă “Somewhere over the rainbow”. O am, e tare simpatică;))

Ce ţi-a plăcut cel mai mult?

E o întrebare destul de largă, ca să zic aşa, dar cred că oamenii şi istoria locurilor. Arhitectura şi veselia oraselor:)

Ceva tot nu ţi-a plăcut totuşi…

Sistemul de învăţământ e foarte ok doar că rămân la concluzia că la noi se învaţă mai mult. Ei învaţă mai serios chiar dacă mai punctual. Poate mi-au displăcut  oamenii prea nonconformişti pentru gustul meu şi aici mă refer la tatuaje şi pearcing-uri peste tot. Însă ştii cum e, gusturile nu se discută aşa că i-am lăsat să îşi vadă de treabă – De parcă îi puteam eu influenţa în vreun fel!:))

Ce ţi s-a părut cel mai dificil în perioada ta de adaptare?

Culmea, nimic. Atât de bine m-am orientat şi m-am autoghidat încât aveam impresia că trăiesc acolo de ani. Madridul este un oraş foarte permisiv şi uşor de străbătut, iar oamenii lui îţi fac şederea foarte agreabilă. Cred cu tărie în ideea de latinitate şi asemănare. Diferenţa o fac banii şi educatia. Nu cu mult, dar destul ca să poţi aprecia ceva frumos şi bine realizat.

România VS Spania – Sistem de învăţământ

Cantitatea de muncă şi dificultatea nu sunt atât de mari. În schimb, seriozitatea cu care se învaţă face diferenţa. Profesorii sunt mai flexibili, dar în acelaşi timp riguroşi şi nu absurzi sau înfumuraţi.

Cum se spune în Spania: dinero

Este mai scumpă Spania şi interesant e faptul că sunt produse cu acelaşi preţ ca în România, însă salariul unui spaniol face faţă şi monedei şi preferinţelor consumatorului. Eu aveam 653 Euro lunar şi i-am împărţit cum am crezut de cuviinţă pentru a mă putea descurca până la finalizarea practicii. A fost mai mult decât ok din acest punct de vedere. Chiria era 200 Euro şi am stat în centrul istoric al Madridului. Ce poate fi mai frumos?

Nu am exagerat cu ieşirile mondene, însă am achiziţionat ceva la care visam de mică: “Don Quijote” de Cervantes în limba spaniolă, în original, spaniola veche (care e foarte interesantă). Prefer să “bag” banii în cărţi, vizite cu caracter cultural sau mici excursii, decât să nu îi mai văd după câteva seri de salsa sau flamenco:)). Nu am fost privată de aceste serate având marea şansă să fiu invitată la câteva dintre ele.

Ce te-a surprins? 

Colaborarea cu chinezii. Am avut colege de birou chinezoaice, eu realizându-mi practica în cadrul biroului de Relaţii Internationale a Universităţii Rey Juan Carlos. Nu credeam că mă voi înţelege atât de bine cu ele, şi nu mă refer la limba că asta a fost cea mai simplă metodă de colaborare, ci ca idei şi modalitate de lucru. Chinezii sunt foarte ingenioşi şi muncitori, dar mai ales nostimi. La un moment dat, îmi amintesc cu amuzament cum a venit un student american şi a exclamat: “Aici e Ambasada Chinei?”. Îţi dai seama câţi studenţi chinezi erau în biroul nostru, cu diferite probleme de rezolvat.

Am făcut parte din Corul Universitatii care este recunoscut la nivel internaţional. M-a uimit în mod plăcut că se lucrează cu orchestra. A fost o experienţă de neuitat.

 De ce să aplice un student pentru o oportunitate de studii în străinătate?  

 Pentru el în primul rând. Pentru o deschidere mai mare, pentru o îmbogăţire a culturii generale şi pentru schimbul intercultural. A cunoaşte oameni ai diferitelor culturi înseamnă să înţelegi mai bine lumea în care trăieşti. Iată, de asta!!! 🙂

  1. Pingback:Student in Spania- A Coruña: Andreea Palade | Anca Gîlcă - Un Român Optimist

  2. alexandra says:

    in Spania se citeste foarte mult si profesorii au cerinte mari de la student …, dar probabil faptul ca sunt atat de deschisi unii fata de ceilalti, face ca participarea la cursuri sa fie chiar o placere! 🙂

Leave a Reply to Madalina Buzdugan Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4

mins
read

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.