Povesti despre curieri fara happy end

Am o mare mare mare problemă cu angajaţii firmelor de curierat. Prima dată am crezut că este vina mea pentru că, poate, sunt eu afurisită. Nu! Eu sunt client care vrea serviciile pentru care a plătit şi curierii sunt nişte leneşi, ba chiar aş putea insista puţin şi aş spune că unii dintre ei sunt nesimţiţi.

Nu doar o dată am avut discuţii neplăcute din cauza curierului.

Story 1: Prin luna noiembrie a anului trecut am primit de la Bucureşti materiale de promovare. Erau foarte multe aşa că le-am primit în doi saci. Mă sună curierul şi mă anunţă: “Am ajuns la Gaudeamus (în apropierea căminului meu), am două pachete pentru dumneavoastră. Vă aştept la maşină să le luaţi”. Din fericire pentru mine, nu eram acasă aşa că îi spun dragului curier că trebuie să urce şi să ducă singur pachetele intrucât o colega este acasă. El insistă cu nesimţire: “Mda, însă aveţi doi saci mari şi grei. Nu poate să vină colega să îi ia?”. Pe bune?! Colega de cameră are 50 kg dacă o îmbraci cu cele mai groase haine din dulap. Eu la fel. Oricine ar fi fost acasă era  de datoria curierului să îmi aducă pachetele la uşă.  De ce oare s-a plătit o sumă destul de mare la o firmă de curierat? Dacă vroiam să le car eu atunci mă duceam la Poşta Română.

Story 2: În luna decembrie am primit un plic cu documente. Întâmplarea a făcut ca plicul să ajungă la mine la două zile după ce m-am operat la ochi astfel încât eram încă bandajată şi era indicat să stau în casă.

Sună telefonul, era curierul, acelaşi text: “Am ajuns la Gaudeamus, am un plic pentru dumneavoastră. Vă aştept la maşină să îl luaţi”. Îi spun că regret, însă nu pot să cobor şi că îl rog să urce. El insistă să vin eu sau măcar să trimit pe cineva. Mă enervez, devin nesuferită şi îi spun: “Nu pot să cobor din motive pe care le veţi înţelege când mă veţi vedea! Îmi pare rău că stau la etajul patru însă sunteţi plătit să îmi livraţi coletul până la uşă!”. Am mai auzit doar un “Mda, bine” şi a închis. Bineînţeles că a urcat, avea o faţă care m-a făcut să cred că m-a înjurat de numa numa cât a urcat. Când a văzut că am jumătate de faţă bandajată si-a schimbat atitudinea şi mi-a vorbit frumos. De ce a fost nevoie totuşi de aşa o discuţie aprinsă ca să priceapă că întradevăr nu pot să cobor?

Story 3: Vineri a trimis fratele meu un colet către Timişoara. Coletul conţinea 150 de cărţi aşa că a ajuns să cântărească 25 kg. Fiindcă eu am fost persoana de contact iar am avut parte de certuri cu domnul curier rapid.

Mă sună şi zice că e la destinaţie şi să coboare persoana delegată cu coletul. Fratele meu, baiat drăguţ de 52 kg, a luat cutia în braţe şi, noroc că a avut doar un etaj de coborât, a ajuns repede şi bine. Surpriza a făcut ca în faţa blocului să nu fie niciun curier. Sun iar şi îmi zice pe un ton nu foarte prietenos că el a parcat în faţa magazinului, că e într-un Opel negru şi să vină acolo persoana cu coletul. Ei serios!? Expedierea acestui pachet a costat 60 Lei şi aş fi apreciat mai multă amabilitatea din partea dumnealui!

Story 4: De trei zile se tot chinuie un nene curier să îmi aducă acea carte  câştigată de care vă povesteam. În prima zi nu eram în Iaşi aşa că, din nou, îi zic să meargă la cămin şi să lase pachetul la portar. A refuzat spunându-mi că portarii refuză să primească pachetele studenţilor. Am fost de acord cu el şi a rămas să ne auzim a doua zi la telefon.

A doua zi nu eram acasă şi îl rog frumos pe domnul curier să urce pentru că e colega acasă. Vă daţi seama că mi-a zis aceeaşi poezie: “Sunt la Gaudeamus în parcare. Spuneţi-i colegei să coboare!”. Clar, nu am îndrăznit să îi spun colegei să meargă în parcare pe aşa un frig doar pentru că îi e lene curierului. A rămas că mă sună sâmbătă şi că îmi va aduce pachetul la ora 11. S-a făcut sâmbătă, ora 16 şi curierul n-a apărut nici la uşă, nici în parcare şi nici măcar la telefon.

Îl sun şi începe să bâiguie ceva de genul: “Aaa..a fost zăpăceală şi am uitat. Sunaţi-mă luni să vedem cum facem.” Asta nu mi-a plăcut absolut deloc şi am trecut pe faza “Anca nesuferita” şi doar aşa am reuşit să îl fac să priceapă că luni va trebui să urce până la etajul patru! Chiar dacă voi fi acasă luni când mă va anunţa că are un colet pentru mine de-al naibii nu voi coborî!

Toate poveştile acestea nu au avut deloc happy end! Mai rău e că am mai auzit şi alte persoane care au avut astfel de experienţe.

Degeaba mi se vorbeşte frumos când sun la call center să fac comanda, degeaba mi se trimit sms-uri prietenoase de notificare cum că voi fi căută la domiciliu între 10 şi 18 pentru că am de primit un colet dacă atunci când am contact direct cu singura persoană care pentru mine reprezintă de fapt firma de curierat iese cu scântei!

Join the Conversation

9 Comments

  1. Vaaaai. Mă disperă tipii ăştia. Săptămâna asta mă sună şi pe mine unul: “aveţi un colet, sunt în Copou, unde ne putem vedea?”. Pe scurt, i-am zis că nu-s în Iaşi şi i-am dat numărul de telefon al colegului (după ce l-am întrebat p-ăsta, bineînţeles), să se descurce cu el.
    Nu ştiu ce şi cum au făcut, cert e că atunci în când am ajuns în cameră mi-am găsit pachetul deschis. L-am întrebat pe coleg şi mi-a zis că cică l-a deschis curierul. Acum încă încerc să aflu dacă colegu face mişto de mine sau curierul ăla chiar e tâmpit.
    Na, mi-am promis că pe următorul care mă sună să mă cheme la Gaudeamus o să-l trimit la origini de urgenţă dacă are curajul să comenteze când îi spun că firma lor este “door to door”.

  2. Perfect de acord cu tine, Anca! In tineretile mele eram reprezentant avon si aveam de-a face cu astfel de indivizi aproape saptamanal. Dar, dupa ceva timp, am reusit sa “bond with him” in masura in care a inteles unde stau si ca trebuie sa urce. Din pacate, curierul “meu” cred ca e doar exceptia care intareste regula… si inca mai cred ca din alte motive urca pana la usa mea :))

  3. :)) M-am regasit in articolul tau… tot o Anca afurisita sunt si eu. Curierilor nu le merge cu mine. Chiar ieri am reclamat un badaran care ma punea sa cobor asa fara motiv, ca n-avea el chef sa isi dea fundul jos din masina. Ca sa nu mai povestesc si de modul cum mi se adresa si privirile deloc magulitoare de libidinos care n-a vazut in viata lui o femeie.
    Ce voiam sa va spun, nu iertati nimic si reclamati-i! Sunt si baieti profesionisti, nu va ganditi ca sunt pusa eu pe scandal. Am primit zeci de colete si nu am avut probleme niciodata, cu exceptia badaranului de la o anumita firma. De aceea, ca sa evitam situatiile neplacute, tb sa le spunem si celor de la firma de curierat, pentru ca ei nu au de unde sa stie!

  4. DA POATE SI CURIERII AU 50 DE KG.,POATE AU SI IN MASINA 40 DE SACI DE 20 DE KILE…Macar cobora colega si ajuta si ea,sa fie 2 putorosi….:”tot o Anca afurisita sunt si eu. Curierilor nu le merge cu mine. Chiar ieri am reclamat un badaran care ma punea sa cobor asa fara motiv, ca n-avea el chef sa isi dea fundul jos din masina.),deci numai vocabularul de maidan al unora dintre voi cele dragute, care probabil nici un pahar cu apa nu le dati ,asta e poate vrei si rest la 89.99 lei ,nu? sau sa se duca sa schimbe ca vrei 10 bani rest,desi stiai ca ai comandat de pe net un produs ,nu pizza…intradevar multe puturoase pe lumea asta,si”libidinoase, bine ca exista si “profesioniste” si de aia va iubim si pe voi reclamantelor… numai ca tocmai cei de la fima de curierat va uita comenzile, NU CURIERII…MAI SANT SI URGENTE…O VIATA USOARA ITI DORESC SI SA FII MAI FERICITA ANCA….M-AI UIMIT! ASTEPT UN COMENT SI NEAPARAT O RECLAMATIE…FETELOR. .. SI LUCIANE MAI BINE SA AFLI PRIMA OARA ….”L-am întrebat pe coleg şi mi-a zis că cică l-a deschis curierul. Acum încă încerc să aflu dacă colegu face mişto de mine sau curierul ăla chiar e tâmpit….” SI DACA ERA CURIERUL ORICUM VA FII DAt afara pt asta.uNELE COLETE AJUNG DEFACUTE CHIAR LA FIRME DE DISTRIBUTIE…DIN FERICIRE E O REGULA CARE II OBLIGA SA LE SIGILEZE..DECI VERIFICA LA COLEG….O ZI BUNA PA..

  5. Buna, Geo!

    Nu stiu daca am inteles tot din ce ai scris. Asa este, unii curieri au 50 kg. Chiar in perioada aceasta cei de la FanCourier au dat un nou curier zonei in care lucrez si chiar cred ca vreo 55 kg are noul baiat. Totusi, e o diferenta: atitudinea. Acest baiat de 55 kg are un bun simt extraordinar, nu am avut nicio nemultumire de cand e el. Si nu e singurul. Problemele apar cand chemi curierul si esti persoana fizica: atitudinea nu mai este asa de prietenoasa, in general, la curieri. Logica e simpla: am platit deci vreau sa primesc serviciile pentru care am platit adica livrare la domiciliu. Si da, sa retinem din povestea asta ca atitudinea este cea care face totul.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *