Student in Danemarca: Diana Caciuleanu

Cred că informaţia cea mai cunoscută despre Danemarca, în rândul elevilor şi studenţilor, este că învăţământul este gratuit. Fie că vrei să faci studii de licenţă, fie că vrei studii de master tot gratuit e. Ce-i drept, se mai ştie că DK e o ţară cam scumpă şi trebuie ori să fii foarte econom ori să fii student cu job.

Studenta noastră de astăzi se numeşte Diana Căciuleanu („Comunicare şi relaţii publice”) şi ne va încânta (poate chiar face în ciudă) cu câteva povestiri despre ce a însemnat pentru ea studenţia în Danemarca.

Fără alte introduceri, vă spun doar că anul trecut  a fost plecată un semestru, peste două saptămâni pleacă iar şi la master tot acolo vrea să îşi construiască o carieră.

Să aplic, să nu aplic, să plec, să nu plec…

Diana: Ceea ce m-a determinat să aplic pentru o mobilitate Erasmus a fost dorința mea de a experimenta o schimbare. Nu știam nimic despre Danemarca, modulul pentru care aplicam se numește ”Animation as a learning tool” ceea ce era total diferit de alte oferte educaționale. Suna interesant, nou și inovativ, lucru ce mereu m-a atras.

 Nicăieri nu-i ca acasă, dar… 

Nu pot spune că mi-a lipsit ceva în mod special. În unele momente, însă, cum ar fi Paștele, pe care l-am petrecut acolo, mi-au lipsit familia și prietenii cei mai apropiați. Totuși, sunt destul de obișnuită să fiu la depărtare de ei, personalitatea mea e una de așa fel încât pot trece cu ușurință peste lucrurile de genul acesta și nu pot spune că dorul m-a afectat foarte tare pe parcursul celor 4 luni.

Diana “heart” DK?

Toți studenții Erasmus am locuit în același cămin, pe același palier. Acest lucru a făcut ca noi, toți cei aprope 45 de studenți, să ne intersectăm zilnic și să ne apropiem foarte mult. Am întâlnit oameni extraordinari, am format o adevărată familie și am petrecut momente cu adevărat frumoase împreună. De asemenea, am remarcat promptitudinea sistemului danez, a oamenilor ce se ocupau de studenții internaționali. Am fost tratați exemplar, ni s-au oferit excursii, mese festive și orice problemă am fi avut un simplu mail ar fi adus imediat rezolvarea.

Încă de dinainte să ajungem acolo am fost contactați de studenți danezi, numiți buddies, care aveau responsabilitatea de a avea grijă de noi din clipa în care ajungem acolo. Astfel, fie că ne așteptau la gară, ne arătau împrejurimile, ne duceau la cumpărături sau chiar acasă la famillile lor, aceștia trebuiau să ne facă să ne simțim cât mai bine acolo și să ne ofere orice informație sau ajutor de care aveam nevoie.

S-au organizat multe evenimente pentru a ne face să ne apropiem, pentru a ne face să cunoaștem culturile celorlalte țări și să ne bucurăm cât mai mult de ce ne oferă Danemarca (obiceiuri, mâncare tradițională, artă, cultură).

Bad one…

Nu știu dacă pot numi un lucru ce m-a supărat… Oamenii, deși diferiți de ceea cu ce eram eu obișnuită, nu pot spune că m-au dezamăgit în vreun fel. Într-adevăr, ei sunt puțin mai reci și distanți însă dacă ajungi să treci peste primul prag ei vor răspunde cu aceeași bună-voință.

Hard one… 

Cel mai dificil mi-a fost să mă adaptez la diferențele între prețurile de acolo și cele din România, în Danemarca totul fiind mult mai scump.

România VS Danemarca – Sistem de învăţământ

 Diferă din foarte multe puncte de vedere, începând cu modalitatea de notare a studenților, cu calificative și nu cu note, până la tipul cursurilor sau durata lor. Spre exemplu, programul nostru nu era niciodată unul extreme de fix. Ştiam că începem la ora 9 însă pauzele și durata lor se puneau mereu de comun acord cu profesorul.

De asemenea, trebuie adusă în discuție dotarea tehnologică a universității. Datorită specificului creativ al universității, studenții se puteau bucura de încăperi și clase specifice fiecărei activități, având posibilitatea de a picta sau sculpta în ”Art Room”, având mereu la dispoziție și o ”Drama Room” sau ”Music Room”.

Din ceea ce studenții danezi ne-au povestit, dar și din ce am putut remarca noi din perioada de practică săvârșită în școli daneze, elevii nu primesc note până în clasa a VII- a. De asemenea, arareori profesorii fac prezența sau contabilizează absențele studenților, aceștia nefind obișnuiți cu un asemenea comportament. Numărul examenelor este mult mai mic, punându-se mai mult accentul pe examene orale decât pe cele scrise.

Statul danez încurajează foarte mult învățământul universitar, asigurând fiecărui student suma de aproximativ 700 de euro pe lună, indiferent de note sau aptitudini, pentru a-și putea continua studiile. În plus, vârsta studenților variază foarte mult. Nu vezi deloc doar tineri în universitate ci vezi persoane de toate vârstele, integrate cu succes în grupurile formate.


I need a dollar, dollar…

Este, într-adevăr, o țară scumpă! Dacă din punct de vedere al alimentelor nu aș putea spune că diferența a fost așa amețitoare, mai ales pentru un student obișnuit cu o cheltuire atentă a banilor, cu siguranţă în alte privințe este cu adevărant șocant.

În primul rând, transportul în comun este foarte spump. Pentru a ajunge la școala unde am făcut practică trebuia să luăm autobuzul al cărui bilet costa 20 kr (12 lei) dus-întors. Nu mai spun de tren, care din nou depășea cu mult prețul cu care eram noi obișnuiți în țară. Suma cheltuită creștea consistent și în momentul în care doream să ieșim în oraș. Intrarea într-un club era 50 kr (30 lei), fără vreo consumație, iar înauntru o bere putea ajunge la 50 kr (30 lei), prețul celorlalte băuturi alcoolice crescând odată cu complexitatea lor (coktailuri, whisky, vodka). La restaurante era aceeași poveste! Însă, dacă hainele din magazine erau, din nou, destul de scumpe, când vine vorba de Second Hand-uri e cu totul altă situație, fiind posibile niște ”afaceri” cu adevărat prețioase.

Bursa noastră a fost de 500 euro pe lună. Din acești bani 250 de euro mergeau la chirie în fiecare lună ceea ce ne-a mai lăsat cu 1000 de euro pentru 4 luni. Am reușit totuși să mă încadrez în suma de 250 euro pe lună fără niciun ajutor suplimentar din partea părinților, bani din care am putut chiar să fac o excursie în Olanda.


Surprise… 

S-au întâmplat atât de multe lucruri încât îmi vine foarte greu să îmi amintesc unele exacte… Ceea ce mă surprinde este faptul că ne-am înțeles cu toții așa de bine încât ținem încă legătura și ne vizităm reciproc de fiecare dată când avem ocazia. Surprinzătoare au fost multe comportamente de ale noastre, precum petreceri ținute pe acoperiș, surprize la fiecare aniversare, seri de film sau de gătit sau un Paște petrecut în cel mai inedit mod posibil (cu pască improvizată, joc ”de-a v-ați ascunselea” și o vreme demnă de plajă).

Surprinzător a fost să realizez cât de mult am fost apreciați de profesorii și superiorii noștri și ce părere frumoasă au ei despre noi, studenții români. De asemenea, am fost extrem de uimită să văd dorința lor de a investi în noi, de a ne oferi orice aveam nevoie pentru a ne duce la bun sfârșit planurile. Astfel, pot exemplifica prin dorința noastră de a face un ziar special Erasmus, finalizată prin printarea de către universitate a fiecărui număr editat, fără niciun cost din partea noastră (pentru curiozitate, toate cele 4 ediții ale ziarului pot fi lecturate aici: http://issuu.com/themoustache). Mai mult, ei au ținut să scriem în continuare, deși plecasem din Danemarca, distribuind ziarul și în lipsa noastră. Ca dovadă clară a încrederii și sprijinului pentru noi este și faptul că VIA University College mi-au oferit mie și încă unei colege, Manuela Enache, inițiatoarea ziarului de care spuneam mai devreme, șansa de a reveni în Danmearca printr-o mobilitate Erasmus Practice și de a organiza acolo o tabără de vară internațională.


Master degree 

După întoarcerea din mobilitatea de practică va trebui să îmi dau licența aici și vreau să mă întorc în Danemarca, cel mai probabil la Universitatea din Archus pentru a urma un master în același domeniu. Masterul asupra căruia înclin balanța cel mai mult este cel de ”Corporate Communication” și reprezintă o continuare potrivită pentru ceea ce am studiat aici și pentru ceea ce vreau să fac mai departe ca job.  


De ce să aplice un student pentru o oportunitate de studii în străinatate?

Încurajez studenții să aplice la astfel de oportunități pentru că le oferă o cu totul deosebită perspectivă asupra vieții, deschide cu adevărat mintea, îți oferă posibilitatea de a cunoaște oameni minunați, de a îți face prieteni pe viață. Ajungi să intri în contact cu tot felul de civilizații și tradiții, devii mai tolerant și mai dornic de cunoaștere.

Pentru mine, această experiență a însemnat 4 luni de neuitat, probabil cele mai frumoase experimentate vreodată. Deși a trecut un an de când am plecat și 8 luni de când m-am întors în Iași, încă mă gândesc zilnic la momentele petrecute acolo, încă vorbesc zilnic cu oamenii dragi cunoscuți acolo, încă mă uit la poze și devin nostalgică și încă sper că într-o zi vom reuși cu toții să ne întâlnim din nou în aceeași formulă. O experiență cu adevărat ”life-changing” și spun, fără urmă de ipocrizie sau minciună că nu mi-a adus decât lucruri bune și amintiri frumoase! Drept dovadă, mă mai duc 3 luni 🙂

 P.S: Aţi observat că, pe alocuri, Diana a vorbit la plural. A fost în Danemarca alături de buna sa prietenă Manuela Enache şi, în curând, ne va povesti şi Manu cum au fost şi cum vor fi studiile în DK pentru ea.

  1. Pingback:3 din ''7 zile 7 link-uri'' | Blog Event

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

9

mins
read

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.